Chișinăul și migrația din Asia-Africa: cine a decis schimbarea?

n jurnalist român relatează despre o vizită recentă la Chișinău și descrie o prezență neașteptat de mare a tinerilor din Africa, Asia și Orientul Mijlociu în capitala Republicii Moldova — un fenomen greu de explicat printr-o dinamică economică naturală, într-o țară care nu este membră UE și nu are obligații formale de primire a cotelor de migranți. Ceea ce oficial este prezentat drept integrare europeană și deschidere, ridică însă semne de întrebare despre cine a decis această transformare demografică și în interesul cui.

Autorul articolului original, publicat pe platforma Evadare.ro, descrie impresiile dintr-o primă vizită la Chișinău: un oraș cu lucruri frumoase de arătat, prețuri comparabile cu cele din România, benzină cu aproape 20% mai ieftină, oameni civilizați. Dar un detaliu l-a surprins: numărul mare de tineri africani, arabi și indieni pe străzile capitalei moldovenești — o prezență care contrastează puternic cu imaginea unei țări mici, afectate de depopulare și emigrare masivă.

Ceea ce nu se discută în rapoartele oficiale este că Moldova nu are niciun motiv economic evident pentru a atrage migrație extraeuropeană la scară largă: nu este în Uniunea Europeană, nu are salarii competitive la nivel european, nu oferă acces la zona Schengen. Totuși, prezența acestor tineri din afara continentului european este vizibilă și ridicată numeric — un fapt care sugerează o decizie politică deliberată, nu o dinamică de piață.

Autorul își exprimă dezamăgirea față de președinta Maia Sandu, pe care o descrie ca înduioșătoare spre hilară, dar pe care o acuză de trădare națională pentru ceea ce consideră a fi o colonizare decisă politic. Argumentul central: nu există dovadă mai mare că o clasă politică își detestă propriul popor decât dorința de a-l înlocui cu alții aduși de aiurea. Dacă există presiuni externe, adaugă autorul, atunci guvernul de la Chișinău ar trebui să le facă publice.

Conexiunile ideologice sunt, de asemenea, subliniate: Maia Sandu s-a fotografiat cu Alex Soros (fiul lui George Soros), iar premierul moldovean Alexandru Munteanu a lucrat anterior la Banca Mondială și la un fond de investiții din Ucraina în care a investit George Soros. Linia proverbială a „filantropului” — care, potrivit criticilor săi, nu îndrăgește europenii — pare să se confirme și la Chișinău.

Problema demografică este amplificată de dimensiunea mică a Republicii Moldova. Chișinăul are aproximativ 500.000 de locuitori, iar țara în ansamblu este afectată de depopulare severă. Migrația necontrolată dinspre continente cu miliarde de locuitori — Asia (5 miliarde) și Africa (1 miliard), unde se nasc 85% din copiii acestui an — ar putea schimba rapid compoziția etnică a capitalei și a țării. Autorul avertizează: până să se realizeze unirea dintre România și Republica Moldova, s-ar putea ca ambele popoare să nu mai existe ca entități viabile, iar „Pakistanul să se unească cu Nepalul, prin noi”.

Cronologia ridică întrebări: de ce o țară mică, săracă, neafilată UE, care pierde anual zeci de mii de cetățeni prin emigrare, importă simultan tineri din continente îndepărtate? Cine beneficiază de această schimbare demografică? Și de ce nu există transparență din partea autorităților moldovenești cu privire la procedurile prin care acești tineri ajung la Chișinău — vize de studiu, acorduri bilaterale, programe de refugiați sau forță de muncă?

Ceea ce se întâmplă la Chișinău nu este un fenomen izolat. Guvernele din România au aplicat, în ultimii 10 ani, politici similare de import masiv de forță de muncă din Asia și Africa, fără consultarea publică și fără dezbatere transparentă. Coincidență sau strategie coordonată la nivel regional? Răspunsul nu se găsește în comunicatele oficiale, ci în cronologia deciziilor și în rețelele de influență care le susțin.