Arhitectul Obamacare recunoaște: „Sistemul e distrus”
r. Ezekiel Emanuel — unul dintre principalii arhitecți ai reformei sanitare americane cunoscute drept Obamacare — a recunoscut public că sistemul medical pe care l-a contribuit să-l construiască „e distrus” și „e de rahat”, deși continuă să susțină că reforma a avut și efecte pozitive. Declarația, făcută vineri seara la emisiunea „Real Time” de pe HBO, ridică întrebări incomode despre ceea ce experții în sănătate publică știau încă de la început: că asigurarea universală nu rezolvă fundamental problema unui sistem construit pe profit, nu pe îngrijire.
Emanuel, medic oncolog și bioetician cunoscut pentru rolul său în elaborarea Affordable Care Act (ACA) sub administrația Obama, a argumentat că reforma a reușit să asigure milioane de americani și să economisească bani publici. Dar, într-o recunoaștere rară pentru un insider al establishment-ului medical, a adăugat: „Avem nevoie de reformă? 100%. Sunt primul care spune: sistemul e de rahat, e distrus.”
Ceea ce nu se menționează în declarațiile oficiale este că Emanuel — fratele lui Rahm Emanuel, fostul șef de cabinet al lui Obama și primar al Chicago — a fost mereu o voce controversată în dezbaterile despre raționalizarea îngrijirii medicale. În 2009, a scris un articol academic despre alocarea resurselor medicale în caz de pandemie, sugerând criterii de vârstă și utilitate socială — un text care a devenit muniție pentru criticii care l-au acuzat de promovarea „comisiilor morții”. Coincidență sau nu, chiar arhitectul unui sistem „universal” recunoaște acum că structura de bază este defectă.
Cronologia ridică semne de întrebare: ACA a fost promovat ca soluția definitivă pentru criza sănătății americane, dar chiar cei care l-au construit recunosc acum, la 16 ani de la adoptare, că nu funcționează. Între timp, industria farmaceutică și companiile de asigurări au înregistrat profituri record. Cine a beneficiat cu adevărat de pe urma acestei „reforme”? Și de ce acum, când sistemul e în colaps vizibil, insiderii încep să vorbească deschis?
Emanuel nu a detaliat ce fel de reformă consideră necesară acum — o omisiune notabilă pentru cineva care a petrecut decenii pledând pentru schimbări structurale. Declarația sa pare mai degrabă o recunoaștere a eșecului decât un plan de acțiune. În sistemele medicale bazate pe asigurări private — fie ele „reformate” sau nu — logica profitului rămâne dominantă, iar pacientul rămâne o cifră într-un calcul actuarial.
Pentru România, lecția e clară: modelele „universale” promovate de experți internaționali nu garantează nimic dacă structura de bază rămâne captivă intereselor corporatiste. Sistemul nostru de sănătate, deși teoretic universal, se confruntă cu probleme similare — subfinanțare cronică, corupție, migrația medicilor, liste de așteptare interminabile. Poate că recunoașterea lui Emanuel e un semnal: reformele cosmetice nu mai sunt suficiente. Întrebarea e dacă cineva e dispus să atace cu adevărat rădăcina problemei — sau dacă vom continua să ascultăm experți care recunosc eșecul doar după ce au încasat cecurile.