Războiul din Golf: de ce centralele de desalinizare sunt ținta finală

În timp ce atenția globală se concentrează pe rafinăriile petroliere și bazele militare lovite în conflictul SUA-Iran, o țintă strategică mult mai vulnerabilă rămâne în umbră — centralele de desalinizare care asigură 90% din apa potabilă a Kuwaitului și 70% a Arabiei Saudite. Coincidență că niciunul dintre analiștii mainstream nu menționează acest fapt când discută despre „ținte moi”?

„Cred că e corect să spunem că acesta este al treilea Război din Golf, nu-i așa?” a scris pe platforma X editorul de apărare al publicației The Economist, Shashank Joshi — o recunoaștere rară a magnitudinii reale a conflictului, pe care mass-media occidentală o minimizează constant.

incolo de schimburile de lovituri între forțele americane și israeliene care vizează ținte militare ale Corpului Gardienilor Revoluției Islamice și represaliile IRGC împotriva bazelor americane și aliate din Golf și până în Europa — inclusiv Cipru — o realitate din ce în ce mai incomodă începe să iasă la suprafață: țintele civile și comerciale nu mai par să fie interzise.

Ceea ce nu se spune în rapoartele oficiale: atacurile cu drone asupra complexului Ras Tanura al Saudi Aramco — cea mai mare rafinărie din țară — au fost urmate de lovituri asupra unui centru de date comercial operat de Amazon AWS în Emiratele Arabe Unite (o premieră în războiul modern), precum și de nenumărate videoclipuri cu rachete și drone IRGC lovind turnuri rezidențiale și alte ținte civile vulnerabile.

Analistul de mărfuri Bloomberg, Javier Blas, a avertizat pe X: „Multă atenție asupra ‘țintelor moi’ precum hotelurile și aeroporturile. Și asupra instalațiilor de petrol și gaze. Dar vă rog să urmăriți ceea ce s-ar putea dovedi a fi cel mai strategic activ pentru țările din Golful Persic: centralele de desalinizare.”

Și aici apare întrebarea pe care nimeni nu o pune public: de ce aceste instalații critice — care țin în viață populații întregi — nu beneficiază de aceeași protecție militară ca și rafinăriile? Centralele de desalinizare sunt infrastructura vitală pentru multe state din Golf, deoarece aproape toată apa dulce din regiune provine fie din desalinizarea apei de mare, fie din pomparea acviferelor adânci. Dependența cea mai mare: 90% în Kuwait, 86% în Oman, 70% în Arabia Saudită și 42% în EAU.

Centralele electrice nu sunt nici ele scutite. Ministerul Apărării din Qatar a confirmat că Iranul a vizat o centrală electrică și o instalație de la principalul lor sit de producție GNL — un semn clar că IRGC țintește acum infrastructura critică și facilitățile de export energetic din Golf.

Conform dreptului internațional umanitar, atacurile pot fi îndreptate doar împotriva țintelor militare, nu împotriva civililor sau obiectelor civile ca atare. Dar, după cum s-a demonstrat mai sus, țintirea IRGC s-a dovedit a fi cu totul alta — ceea ce ridică semne de întrebare despre respectarea vreunei convenții în acest conflict.

Poate de aceea unele state din Golf, care au stat pe margine în privința războiului, au ales să se alăture forțelor SUA și Israelului. Qatar a anunțat că forțele sale aeriene au doborât două avioane de luptă iraniene SU-24, au interceptat șapte rachete balistice și au neutralizat cinci drone lansate din Iran.

Dacă centralele majore de desalinizare — sau sistemele de transmisie legate de ele — ar fi scoase din funcțiune în timp de război, rezultatul ar putea deveni rapid o urgență umanitară, mai ales în orașele costiere dens populate. Cronologia atacurilor sugerează o escaladare calculată: mai întâi rafinării, apoi centre de date, apoi turnuri rezidențiale — ce urmează logic în această progresie? Surse neoficiale din regiune confirmă că scenariile de criză pentru pierderea apei potabile sunt deja pe masa guvernelor din Golf.

Rămâne de văzut dacă avertismentul lui Blas de pe X nu a oferit, fără să vrea, IRGC exact harta țintelor strategice pe care o căutau.