Orbán și cei 13: cum au dispărut 28 de miliarde de euro publice

În timp ce Budapesta se pregătește pentru alegeri decisive, o investigație Financial Times aruncă lumină asupra unui mecanism care a transferat, în 15 ani, peste 28 de miliarde de euro din contracte de stat către 13 persoane din cercul intim al lui Viktor Orbán — un sistem pe care criticii îl numesc „cleptocrație”, iar premierul îl apără drept „cooperare națională”. Ceea ce nu se spune în rapoartele oficiale: cronologia acestor contracte coincide perfect cu momentele-cheie ale consolidării puterii lui Orbán și cu blocajele financiare impuse de Bruxelles.

Scandalul care a deschis cutia Pandorei

otul a pornit luni dimineață, când publicația pro-guvernamentală Mandiner a difuzat o înregistrare audio cu jurnalistul de investigație Szabolcs Panyi. În discuție, acesta făcea referire la presupuse interceptări ale ministrului de externe Péter Szijjártó de către servicii străine și la existența unor conversații sensibile cu omologul rus Serghei Lavrov — inclusiv despre interferența în alegerile din Slovacia.

Reacția nu a întârziat. Presa apropiată puterii l-a etichetat pe jurnalist drept „spion” și „trădător”, declanșând o campanie agresivă de discreditare. Dar contraatacul a venit rapid: Panyi nu a negat autenticitatea înregistrării, ci a făcut public conținutul discuțiilor Szijjártó-Lavrov. De aici, acuzațiile opoziției au escaladat: trădare de stat și colaborare cu Moscova.

Deși relația apropiată dintre Budapesta și Kremlin nu este o noutate, amploarea acestui episod pare fără precedent. Mai mult, ceea ce surprinde este reacția autorităților: în loc să nege, oficialii ungari par să normalizeze — chiar să justifice — dialogul cu Moscova. Szijjártó a confirmat indirect practica, spunând că discută frecvent cu Lavrov înainte și după reuniunile europene. Pentru opoziție, această recunoaștere echivalează cu o confirmare a acuzațiilor.

Conexiuni ascunse: consultanți ruși la Budapesta

În acest context, crește și suspiciunea privind implicarea directă a unor consultanți ruși în campania lui Orbán. Investigații, inclusiv din Financial Times, indică prezența unor specialiști în manipulare electorală la Budapesta — implicați în operațiuni punctuale: dezinformare, incidente fabricate sau amplificate mediatic, menite să influențeze percepția publică.

Coincidență sau nu, intensificarea acestor operațiuni vine exact în momentul în care liderul opoziției, Péter Magyar, devine principalul rival al lui Orbán. Miza este uriașă: pentru actuala putere, pierderea alegerilor ar putea însemna nu doar sfârșitul carierei politice, ci și posibile consecințe penale.

28 de miliarde de euro: cum funcționează sistemul

Analiza a aproape 350.000 de proceduri de achiziții publice arată că firmele celor 13 apropiați ai lui Orbán au ajuns să domine sistemul. În cifre: aproximativ 14% din fondurile alocate prin licitații publice au ajuns la 42 de companii controlate de acest grup. Înainte de 2010, ponderea era de doar 1%. În total, între 2010 și 2025, aceste companii au obținut peste 28 de miliarde de euro din contracte publice — în medie 1,8 miliarde anual.

Un exemplu relevant vine din sudul Ungariei, unde o companie controlată de László Szíjjártó construiește un pod peste Dunăre, proiect evaluat la 747 de milioane de euro. Datele analizate arată că firmele acestuia au câștigat contracte publice de aproape 8 miliarde de euro după 2010. Prin comparație, în cei cinci ani anteriori, valoarea totală era de doar 247 de milioane. Cronologia ridică întrebări evidente: ce s-a schimbat exact în 2010?

Lőrinc Mészáros: de la instalator la cel mai bogat om din Ungaria

În centrul rețelei se află Lőrinc Mészáros, prieten din copilărie al lui Orbán, devenit între timp cel mai bogat om din Ungaria. Ascensiunea sa este strâns legată de contractele de stat, în special din construcții. În jurul său s-a format o rețea de parteneriate, în care apar nume precum Szíjjártó, dar și alte figuri apropiate puterii: ginerele premierului, István Tiborcz, omul de afaceri István Garancsi sau antreprenorul din publicitate Gyula Balásy.

Modelul este relativ simplu: companiile apropiate de putere câștigă contracte publice, adesea în licitații cu un singur ofertant, iar ulterior își consolidează poziția economică. În paralel, sprijinul politic pentru guvern este menținut. Economistul István János Tóth, care a analizat fenomenul la solicitarea Comisiei Europene, descrie sistemul fără echivoc: „Este o cleptocrație. Elita extrage resurse din stat, profitând de slăbiciunea statului de drept.”

O companie de construcții achiziționată de Mészáros în 2017 a trecut de la contracte de 36 de milioane de euro la 175 de milioane în doar câțiva ani. La rândul său, Tiborcz a devenit unul dintre cei mai bogați oameni din țară, beneficiind de proiecte finanțate inclusiv prin bănci controlate de stat sau de apropiați ai puterii.

Bruxelles blochează 27 de miliarde — dar banii tot ajung la destinație

Tema corupției din Ungaria nu mai este una internă. Uniunea Europeană a înghețat aproximativ 27 de miliarde de euro destinate Budapestei, invocând nereguli și suspiciuni de fraudă în procedurile de achiziții. Ceea ce nu se menționează în comunicatele oficiale: companiile celor 13 apropiați au câștigat contracte finanțate din fonduri europene în valoare de 12 miliarde de euro după 2010 — inclusiv sute de milioane după blocarea finanțărilor.

Eurodeputatul Daniel Freund atrage atenția că fenomenul continuă: „Chiar și acum găsesc modalități de a accesa acești bani.” Mai mult, licitațiile cu un singur ofertant — o practică criticată la nivel european — au devenit și mai frecvente. Dacă între 2010 și 2023 aceste companii câștigau 45% din astfel de contracte, în perioada 2024–2025 procentul a urcat la 69%. Cine beneficiază de această accelerare? Răspunsul pare evident.

Grabă de ultim moment sau plan bine gândit?

Pe fondul acestor dezvăluiri, presiunea politică asupra lui Orbán crește înaintea alegerilor. Liderul opoziției, Péter Magyar, a legat direct sistemul de corupție de actualul premier, pe care l-a numit simbolic „împăratul speriat”. Sondajele indică un avans pentru partidul „Tisza”, însă rezultatul rămâne deschis.

Unii analiști cred că intensificarea accesării fondurilor publice în ultimele luni ar putea avea o explicație simplă: teama de pierdere a puterii. „Este posibil să asistăm la o grabă de ultim moment. Oamenii încearcă să securizeze cât mai multe resurse înainte de alegeri”, spune Tóth. Sau, altfel spus: dacă pierde puterea, cel puțin averea rămâne în cerc.

Poate fi fraudat votul?

Întrebarea-cheie rămâne: poate Orbán să fraudeze alegerile? Răspunsul scurt: nu la scară largă. Spre deosebire de alte regimuri, Ungaria nu dispune de o infrastructură consolidată pentru falsificare sistemică. Nu există o rețea extinsă de oficiali dispuși să manipuleze votul în mod organizat, iar cultura electorală nu a fost erodată până la acel nivel.

Însă asta nu înseamnă absența abuzurilor. Practici precum cumpărarea voturilor în comunități vulnerabile sau influențarea unor segmente etnice — inclusiv prin mecanisme legale discutabile — sunt deja semnalate. Un exemplu este utilizarea sistemului de reprezentare a minorităților pentru a asigura un mandat favorabil puterii, în cazul comunității rome.

Dacă pierde, va pleca Orbán?

Un alt scenariu intens discutat: ar putea premierul refuza să cedeze puterea? În practică, acest lucru este puțin probabil. O contestare frontală a rezultatului ar declanșa o reacție dură din partea Uniunii Europene și ar izola complet Ungaria. În plus, capitala Budapesta — bastion al opoziției — ar deveni rapid centrul unei mobilizări masive.

Totuși, chiar și în cazul unei înfrângeri, Orbán ar putea rămâne influent. După 16 ani la putere, el a construit un sistem în care instituțiile-cheie — justiția, administrația, organismele de control — sunt dominate de oameni loiali. Schimbarea acestora necesită majorități parlamentare greu de obținut, ceea ce complică serios misiunea opoziției. Întrebarea devine: cine controlează de fapt Ungaria — cel care câștigă alegerile sau cel care controlează aparatul de stat?

Două săptămâni decisive

Deși unele sondaje indică un avantaj pentru opoziție, rezultatul rămâne incert. Sistemul electoral ungar favorizează zonele rurale, unde sprijinul pentru Fidesz este tradițional mai puternic. În plus, un număr semnificativ de alegători refuză să-și declare opțiunea, ceea ce lasă loc surprizelor.

Cert este că și tabăra lui Orbán pare conștientă de risc. Premierul și-a schimbat strategia, a intrat într-o campanie mai agresivă și a ieșit mai des în spațiul public — semne clare că pericolul este real. Următoarele zile vor fi decisive. Cu o miză atât de mare și cu implicări externe evidente, campania riscă să devină și mai tensionată.

Alegerile din Ungaria nu mai sunt doar o competiție politică internă. Ele devin un test pentru capacitatea Uniunii Europene de a impune reguli și pentru rezistența unui sistem construit, pas cu pas, în jurul loialității și accesului la resurse publice. Iar întrebarea nu mai este doar cine va câștiga, ci și cât de departe sunt dispuși actorii implicați — atât interni, cât și externi — să meargă pentru a-și atinge obiectivele.