Viza pe 4 ani: cine pierde și cine câștigă din regula Trump

ficial, e prezentată drept o simplă „modernizare administrativă” a sistemului de vize pentru studenți. În realitate, noua regulă a administrației Trump ar putea rescrie complet harta finanțării universităților americane care depind de studenții internaționali — și, coincidență sau nu, exact universitățile publice mai vulnerabile financiar par să fie primele care trag semnalul de alarmă.

Începând cu 15 septembrie, sistemul vechi de decenii — prin care studenții cu vize F-1 și J-1 puteau rămâne în SUA „pe durata statutului”, atâta timp cât își continuau programul academic — este înlocuit cu o perioadă fixă de ședere, plafonată la maximum patru ani. Practic, orice extindere necesară pentru finalizarea unui doctorat, de exemplu, va necesita o cerere separată la Serviciul pentru Cetățenie și Imigrație al SUA (USCIS).

Universitatea din Maryland trage semnalul de alarmă

Ceea ce nu se menționează suficient de apăsat în rapoartele oficiale este impactul financiar direct pe care această schimbare l-ar putea avea asupra unor instituții întregi. Potrivit unei investigații publicate de The Baltimore Banner, Universitatea din Maryland „ar putea suferi un declin de până la 30% al studenților noi admiși la programele de master și doctorat în această toamnă”, ca urmare directă a noii restricții privind vizele, propusă de administrația Trump în această vară.

Estimarea nu vine de la un ONG sau de la un comentator anonim, ci a fost inclusă chiar în documentele depuse la instanță de oficialii universității, în cadrul unui proces federal care urmărește blocarea plafonului de patru ani. Universitatea din Maryland și Universitatea din Baltimore se confruntă, potrivit acestor documente, cu contracții similare ale înmatriculărilor internaționale.

Cifrele care ridică întrebări despre „cine beneficiază”

Conform aceluiași raport, studenții internaționali au contribuit cu aproximativ 240,4 milioane de dolari la Universitatea din Maryland și la economia locală din jurul campusului, în anul academic 2024-2025. La Universitatea din Maryland, Baltimore, cifra a fost de circa 14 milioane de dolari.

Aici apare întrebarea firească: cine beneficiază de o astfel de restricție, dacă efectul imediat este pierderea a sute de milioane de dolari din economii locale universitare? Context extins: măsura se produce pe fondul unei presiuni politice mai largi asupra sistemului universitar american, catalogat de administrația Trump ca fiind „ostil” valorilor conservatoare — o narativă care, indiferent de justificarea oficială legată de securitate și control al imigrației, coincide cronologic cu o serie de tăieri de finanțare federală și presiuni asupra universităților considerate „progresiste”.

Bula educației superioare americane, sub presiune suplimentară

Rămâne de văzut dacă plafonul de patru ani pentru vize va fi acul care sparge, în cele din urmă, bula finanțării educației superioare americane — un sistem care de ani buni depinde masiv de taxele plătite de studenții străini pentru a-și echilibra bugetele. Cert este că, cel puțin pe termen scurt, universitățile puternic dependente de înmatriculările internaționale se pregătesc pentru dificultăți financiare reale, nu doar teoretice.

Cronologia — anunțul măsurii în plină vară, cu doar câteva săptămâni înainte de aplicare, urmat imediat de acțiuni în justiție din partea universităților — ridică întrebarea dacă efectele asupra finanțării instituționale au fost pe deplin calculate înainte de implementare, sau dacă sunt tratate drept un cost secundar acceptabil al unei agende politice mai ample.

Sursă: ZeroHedge News (zerohedge.com)