Petrol la 200$: scenariul pe care piețele îl ignoră deliberat

Analiștii Macquarie Group avertizează că prețul petrolului ar putea atinge 200 de dolari pe baril dacă conflictul din Orientul Mijlociu se prelungește până în iunie — un scenariu pe care îl estimează cu o probabilitate de 40%, în timp ce piețele financiare par să mizeze pe o încheiere rapidă a crizei. Ceea ce nu se discută în rapoartele oficiale: cine beneficiază de fapt de această volatilitate extremă și de ce rezervele strategice globale acoperă doar patru săptămâni de criză.

trâmtoarea Hormuz, prin care tranzitează 20% din petrolul mondial, rămâne închisă pentru majoritatea traficului de tancuri petroliere de aproape o lună. Analiștii Macquarie plasează șansele ca războiul să se încheie până la sfârșitul lunii martie la 60%, dar recunosc că o prelungire până în iunie ar forța prețurile la niveluri care ar distruge „o cantitate istoric de mare din cererea globală de petrol”.

„Dacă strâmtoarea rămâne închisă pentru o perioadă extinsă, prețurile trebuie să crească suficient de mult pentru a distruge o cantitate istoric de mare din cererea globală de petrol”, au scris analiștii Macquarie în raport. Cronologia ridică întrebări: de ce această criză apare exact când economiile occidentale sunt deja fragile din cauza deficitelor bugetare masive și a datoriilor publice record?

Andrew Harbourne, analist senior la Wood Mackenzie, notează că eliberarea coordonată de Agenția Internațională pentru Energie (IEA) de 400 de milioane de barili din rezervele strategice — cea mai mare intervenție din istorie — va acoperi doar aproximativ patru săptămâni de perturbări în Golf. „Rezervele strategice rămân un tampon eficient de urgență, dar sunt o intervenție unică care trebuie în cele din urmă reconstituită și nu pot acoperi un deficit de aprovizionare susținut”, a adăugat Harbourne.

Ceea ce nu se menționează în analizele mainstream: această criză vine într-un moment în care multe țări occidentale și-au epuizat deja o parte semnificativă din rezervele strategice în ultimii ani. Coincidență sau rezultatul unor decizii politice care au lăsat economiile vulnerabile exact când era nevoie de reziliență maximă?

Șocurile de aprovizionare din trecut sugerează că, dacă războiul și perturbarea din Strâmtoarea Hormuz persistă, prețurile țițeiului Brent ar putea crește la 150-200 de dolari pe baril. Pentru unele produse petroliere, cum ar fi motorina și combustibilul pentru aviație, prețurile efective ar putea ajunge la 200-250 de dolari pe baril sau mai mult, conform Wood Mackenzie.

Rafinăriile din Asia deja iau în considerare reducerea ratelor de procesare, iar țările asiatice restricționează exporturile de combustibil. Cumpărătorii se luptă să asigure încărcături fizice de petrol, în timp ce piețele financiare par să mizeze pe o rezolvare rapidă. Dar dacă scenariul de 40% se materializează și conflictul durează până în iunie, șocul economic global ar putea fi mai sever decât orice criză energetică din ultimele patru decenii.

Întrebarea pe care nimeni nu o pune oficial: cine beneficiază de fapt de această criză? Companiile petroliere raportează deja profituri record, în timp ce consumatorii obișnuiți se confruntă cu costuri explozive la pompă și creșteri ale inflației care erodează puterea de cumpărare. Și de ce rezervele strategice — construite teoretic pentru astfel de crize — s-au dovedit atât de insuficiente?