Omul din umbră al Teheranului: cine conduce de fapt Iranul

În timp ce Occidentul negociază cu figuri vizibile din regimul iranian, un nume aproape absent din spațiul public ar putea fi adevăratul centru de putere din Teheran: Ahmad Vahidi, noul șef al Gardienilor Revoluției. Coincidență sau strategie deliberată — Vahidi, cel mai căutat iranian de Interpol între 2007 și numirea sa guvernamentală, rămâne invizibil exact când influența sa ar fi maximă.

analiză publicată de The Telegraph ridică semne de întrebare asupra structurii reale de comandă din Iran, după ce lovituri succesive americano-israeliene au eliminat o parte semnificativă din conducerea Republicii Islamice, inclusiv pe liderul suprem Ali Khamenei. Fiul acestuia, Mojtaba Khamenei — succesor oficial — nu a mai apărut public de la preluarea puterii, alimentând speculații că ar fi grav rănit sau chiar în afara circuitului decizional.

Totuși, în ciuda pierderilor severe, coordonarea între birocrația guvernamentală, armată și aparatul de informații — cei trei piloni ai regimului — rămâne intactă. Ceea ce nu se menționează în rapoartele oficiale: acest grad de coerență sugerează existența unui „factor de putere” care acționează discret, în spatele cortinei.

Cine este Ahmad Vahidi și de ce nu vrea să fie văzut

Atenția media s-a concentrat asupra lui Mohammad Bagher Ghalibaf, președintele parlamentului și veteran al IRGC, care a ieșit public cu declarații. Însă în ceea ce privește Iranul, răspunsul evident este rareori cel corect. Ahmad Vahidi — figură cu un trecut controversat și o ascensiune meticuloasă în structurile de forță — ar putea fi cel care trage sforile din umbră.

Vahidi și-a început cariera în anii 1980 în Biroul de Informații al IRGC, devenind adjunct pentru informații și fiind selectat într-un grup secret care l-a însoțit pe Khamenei în Coreea de Nord pentru achiziționarea de tehnologie nucleară și rachete balistice. Cronologia este interesantă: exact în perioada în care Iranul și-a accelerat programul nuclear clandestin, Vahidi era omul de legătură cu Phenianul.

În timpul războiului Iran-Irak, a făcut parte din Cartierul Ramadan al IRGC — unitate înființată oficial pentru „apărare”, dar al cărei scop real era construirea de rețele islamiste militante la nivel global. După ce Khamenei a devenit lider suprem în 1989, l-a numit pe Vahidi primul comandant al Forței Quds, brațul extern al IRGC. O recunoaștere care spune totul despre loialitatea sa.

Operațiuni internaționale și „afaceri neconvenționale”

Sub conducerea lui Vahidi, IRGC a fost asociat cu atacuri majore: atentatul din 1994 asupra centrului cultural evreiesc AMIA din Buenos Aires (85 de morți) și atacul din 1996 asupra Khobar Towers din Arabia Saudită (19 militari americani uciși). De asemenea, ar fi coordonat antrenarea combatanților islamiști în Europa în timpul războiului din Bosnia. Aceste activități au dus la includerea sa pe lista roșie Interpol în 2007.

Ceea ce rapoartele oficiale evită să detalieze: Vahidi a consolidat prezența Iranului în America Latină — în special Venezuela — și ar fi avut legături cu operațiuni de trafic de narcotice. IRGC a justificat această afacere profitabilă printr-o prismă ideologică: să provoace daune pe termen lung societăților occidentale „necredincioase”. Cine beneficiază? Un regim care finanțează proxy wars globale din vânzarea de droguri către tinerii europeni și americani.

Ulterior, Vahidi a intrat în guvern, servind sub președintele Mahmoud Ahmadinejad ca adjunct al ministrului apărării, apoi ministru al apărării — perioadă în care a jucat un rol cheie în extinderea programelor balistice și nucleare ale Iranului. Conexiunea cu Coreea de Nord, stabilită în anii ’80, și-a dovedit utilitatea.

Militarizarea completă a statului teocratic

Influența sa a continuat sub președintele Ebrahim Raisi, când, în calitate de ministru de interne, a înlocuit numeroși oficiali civili cu comandanți IRGC. Aceste măsuri au îmbunătățit coordonarea guvernului cu aparatul represiv și au facilitat reprimarea protestelor din 2022 pentru drepturile femeilor („Woman, Life, Freedom”). Coincidență sau pregătire metodică pentru ceea ce urma?

Unul dintre cele mai importante, dar mai puțin cunoscute roluri ale lui Vahidi: numirea sa în 2018 la conducerea Universității Supreme de Apărare Națională a Iranului, când a fost însărcinat să elaboreze un plan pentru militarizarea completă a statului teocratic. Elementul central — crearea Școlii de Guvernanță Shahid Beheshti, deschisă exclusiv personalului militar, menită să asigure că viitoarea elită politică provine din rândurile armatei, fiind antrenată sub supravegherea Gardienilor Revoluției.

Analiștii spun că această viziune militarizată ar putea fi acum aproape de implementare. Nu ar însemna sfârșitul teocrației, ci o extensie militară a clerului — un sistem în care conducerea clericală este din ce în ce mai mult impusă de armată. O Coree de Nord islamistă, cum o numesc unii observatori.

Omul invizibil care ține sistemul unit

Departe de a submina puterea lui Mojtaba Khamenei, Vahidi ar putea fi figura-cheie care susține conducerea acestuia în timpul războiului. Comparativ cu Ghalibaf, a cărui influență este marcată de rivalități politice, Vahidi beneficiază de acceptare largă în cadrul aparatului de securitate. Nu ar fi doar un alt comandant, ci persoana care ține sistemul unit — în timp ce SUA caută figuri vizibile din cadrul regimului.

Ceea ce nu se spune în negocierile diplomatice: oprirea războiului acum ar putea fi o greșeală strategică. Deși costurile pe termen scurt sunt semnificative, riscurile pe termen lung ale menținerii actualului sistem ar putea fi mult mai mari. Un regim condus de Mojtaba Khamenei și Ahmad Vahidi nu este de așteptat să devină cu timpul mai prudent sau pragmatic — ba dimpotrivă, ar putea deveni opusul: mai dur, mai militarizat și mai periculos.

Pe măsură ce conflictul continuă, întrebarea centrală nu mai este doar dacă sistemul iranian va supraviețui, ci ce formă va lua dacă rămâne în picioare — și ce va însemna asta pentru restul lumii. Vahidi, omul care a construit rețele teroriste în trei continente, care a negociat tehnologie nucleară cu Coreea de Nord și care acum proiectează militarizarea completă a Iranului, rămâne în umbră. Coincidență?