Mojtaba Khamenei: plimbarea în grădină care l-a salvat de rachete

Mojtaba Khamenei, noul lider suprem al Iranului, a supraviețuit atacurilor aeriene americano-israeliene din 28 februarie pentru că a ieșit „să facă ceva” în grădină cu exact câteva minute înainte ca rachetele Blue Sparrow să lovească reședința sa — în timp ce soția, fiul și cumnatul său au fost uciși pe loc. Coincidență sau cineva știa cronologia precisă a mișcărilor sale? O înregistrare audio ajunsă la The Telegraph ridică întrebări pe care nimeni din conducerea iraniană nu pare dispus să le abordeze.

Cronologia suspectă a unui supraviețuitor norocos

otrivit lui Mazaher Hosseini, șeful protocolului din biroul lui Ali Khamenei, Mojtaba a ieșit afară „să facă ceva” cu momente înainte ca rachetele balistice israeliene să lovească complexul la ora locală 9:32. Înregistrarea — verificată independent — dezvăluie că atacul a vizat simultan mai multe locații din complexul familiei Khamenei: reședința lui Ali Khamenei (lovită cu trei rachete), casa lui Mojtaba de la etajul superior, reședința cumnatului său Misbah al-Huda Bagheri Kani (care a fost decapitat), și casa fratelui său Mostafa.

„Voia lui Dumnezeu a fost ca Mojtaba să iasă în curte să facă ceva și apoi să se întoarcă”, a declarat Hosseini în fața clericilor de rang înalt și comandanților Corpului Gărzilor Revoluționare Islamice (IRGC). Formularea religioasă ascunde o întrebare pe care serviciile secrete occidentale și-o pun deschis: cum de atacul chirurgical, care i-a ucis pe Mohammad Pakpour (șeful IRGC), Aziz Nasirzadeh (ministrul Apărării) și pe Ali Khamenei însuși, l-a ratat pe singurul om care urma să preia puterea?

Rănile minore și tăcerea suspectă

Hosseini confirmă că Mojtaba a suferit „o rană minoră la picior” — ceea ce contrazice speculațiile lui Donald Trump și ale altor surse care sugerează răni mult mai grave. Totuși, noul Ayatollah nu a mai fost văzut public de la începutul războiului sau în cele 18 zile de la alegerea sa. Singurul său mesaj către popor a venit sub forma unui text citit la televiziunea de stat — nu o apariție video, nu o fotografie recentă.

Un oficial iranian a declarat pentru The Telegraph că „comandanții militari nu au nicio informație despre starea liderului suprem” și că „nu au nicio veste despre el”. În contextul unui regim obsedat de controlul imaginii, această tăcere ridică semne de întrebare: fie Mojtaba este mai grav rănit decât recunoaște Teheranul, fie există o luptă internă pentru putere pe care publicul nu o vede.

Liderul pe care tatăl său nu-l dorea

Ceea ce nu se menționează în rapoartele oficiale iraniene: evaluările serviciilor secrete americane sugerează că Ali Khamenei avea rezerve profunde cu privire la succesiunea fiului său. Potrivit CBS News, îl considera pe Mojtaba „nu foarte inteligent” și „necalificat pentru a fi lider”. Un oficial iranian a confirmat pentru The Telegraph: „Mojtaba a fost ales, dar este împotriva voinței liderului suprem și poate chiar și împotriva propriei sale voințe.”

Niciunul dintre ceilalți copii ai lui Ali Khamenei nu a apărut public de la atacuri și niciunul nu a emis mesaje de felicitare sau jurăminte de credință atunci când Mojtaba a fost ales. Tăcerea fraților — în special a lui Mostafa, a cărui soție a fost ucisă în același atac — sugerează o familie împărțită și o succesiune contestată din interior.

Adolescentul dispărut care a ajuns Ayatollah

Mojtaba a intrat pentru prima dată în atenția publică la 17 ani, când a dispărut timp de o săptămână în martie 1985, în timp ce servea pe linia frontului în războiul Irak-Iran. Ali Fazli, comandant IRGC, a scris în memoriile sale: „Martiriul său nu este o problemă, dar dacă este capturat, ne va costa foarte mult din punct de vedere al publicității.” Mojtaba a fost salvat ulterior — prima dintr-o serie de scăpări norocoase care par să-i definească biografia.

Întrebarea pe care nimeni din conducerea iraniană nu o pune deschis: cine beneficiază de eliminarea întregii linii de succesiune, cu excepția unui singur om — cel mai slab, cel mai contestat, cel despre care chiar tatăl său spunea că nu e pregătit să conducă? În jocurile de putere din Orientul Mijlociu, coincidențele sunt rare. Cronologia acestui atac sugerează fie o scurgere de informații spectaculoasă, fie o planificare care depășește capacitățile declarate ale atacatorilor.