Iran „anihilat sistematic

Secretarul pentru Apărare Pete Hegseth a declarat marți că puterea militară a Iranului este „degradată și anihilată sistematic”, în timp ce Operațiunea Epic Fury intră în cea de-a zecea zi — o campanie care, potrivit oficialului american, se va încheia „conform calendarului nostru și la alegerea noastră”. Ceea ce nu se menționează în declarațiile oficiale: cine exactă definește „calendarul nostru” și ce înseamnă de fapt „alegerea noastră” în contextul unei regiuni care a absorbit deja două decenii de „intervenții temporare”.

egseth a respins ferm sugestiile că operațiunea ar putea degenera într-un alt conflict prelungit în Orientul Mijlociu, asigurând că nu va exista o nouă campanie de „nation-building fără sfârșit”. Retorica sună familiar — exact aceleași formulări au fost folosite în 2003 în Irak și în 2001 în Afganistan. Coincidență sau manual de comunicare perfecționat în timp?

Cronologia ridică întrebări: Operațiunea Epic Fury a fost lansată cu exact zece zile în urmă, într-un moment în care tensiunile regionale erau deja la cote maxime, iar prețul petrolului începuse o ascensiune suspectă pe piețele internaționale. Surse neoficiale din industria energetică confirmă că speculațiile privind „instabilitatea iraniană” au generat profituri record pentru anumite companii — dar asta e doar contextul economic pe care mass-media mainstream preferă să-l ignore.

Declarația lui Hegseth vine în contextul în care administrația americană încearcă să convingă opinia publică că această operațiune este „diferită” de precedentele intervenții. Totuși, experții în geopolitică observă un pattern: fiecare conflict din Orientul Mijlociu din ultimele trei decenii a început cu promisiuni de „acțiune chirurgicală limitată” și s-a încheiat cu prezență militară pe termen nedefinit. Ce ne face să credem că de data aceasta va fi altfel?

Întrebarea pe care nimeni nu o pune oficial: cui îi folosește de fapt „anihilarea sistematică” a capacității militare iraniene? Răspunsul nu se găsește în briefing-urile de presă de la Pentagon, ci în hărțile care arată conductele de gaz și petrol din regiune, și în listele consiliilor de administrație ale corporațiilor de apărare. Conexiunile sunt acolo pentru cine vrea să le vadă.

Moștenirea istorică ne învață că imperiile au căzut mereu când au subestimat costul real al expansiunii — nu doar în bani și soldați, ci în credibilitate și capital politic. Dacii noștri știau că adevărata putere nu stă în cucerire, ci în capacitatea de a te apăra fără a te pierde în procesul de apărare. O lecție pe care puterile moderne par hotărâte să o ignore.