ÎCCJ blochează comitetul lui Bolojan: cine pierde de fapt?

Înalta Curte de Casație și Justiție a suspendat ieri, 25 martie 2026, structura creată de premierul Ilie Bolojan pentru revizuirea Legilor Justiției — o decizie care, dincolo de aspectele juridice invocate oficial, ridică semne de întrebare despre raportul de forțe real dintre executiv și magistratură în România anului 2026. Ceea ce mass-media prezintă drept „victorie a separației puterilor” ar putea fi, de fapt, un episod mai complex într-o luptă pentru controlul reformei judiciare.

otărârea ÎCCJ vizează Decizia nr. 574/2025 emisă de prim-ministrul Bolojan, prin care se înființa un comitet interinstituțional destinat analizei și modificării legislației din domeniul justiției. Curtea Supremă a invocat „exces de putere și încălcarea separației puterilor în stat” — formulare gravă care plasează executivul în zona abuzului constituțional.

Cronologia ridică întrebări. Comitetul Bolojan fusese creat în contextul presiunilor UE pentru reforma justiției și a angajamentelor asumate de coaliția PSD-PNL-USR-UDMR. România se află sub procedură de deficit excesiv, cu un deficit bugetar de 9% din PIB în 2024 — cel mai mare din Uniunea Europeană. Fondurile europene, esențiale pentru redresarea economică, sunt condiționate printre altele de progrese în domeniul statului de drept. Cine beneficiază de blocarea acestui mecanism de reformă?

Decizia instanței supreme: separația puterilor sau apărarea teritoriului?

ÎCCJ a argumentat că structura creată de premier încalcă principiul separației puterilor, sugerând că executivul ar fi încercat să interfereze în domeniul rezervat magistraturii. Ceea ce nu se menționează în rapoartele oficiale este că tocmai acest argument — separația puterilor — a fost folosit în ultimii ani atât pentru a proteja independența justiției, cât și pentru a bloca reforme cerute de Bruxelles și de societatea civilă.

Contextul politic este, să recunoaștem, tensionat. Guvernul Bolojan, instalat în cadrul unei coaliții largi care include și USR (partid tradițional pro-reformă în justiție), se confruntă cu o opoziție puternică — AUR, condus de George Simion, cotează între 19% și 35% în sondaje, pe un discurs naționalist și anti-establishment. Orice criză instituțională alimentează narațiunea că „sistemul se apără singur”.

Cine pierde de fapt din această suspendare?

Răspunsul oficial: nimeni — doar se respectă Constituția. Răspunsul neoficial: depinde cui îi pui întrebarea. Dacă ești un magistrat care vede în orice inițiativă guvernamentală o amenințare la adresa independenței, ÎCCJ tocmai a tras o linie roșie. Dacă ești un politician care vrea să demonstreze Bruxelles-ului că România avansează cu reformele, tocmai ai pierdut un instrument.

Dar există și o a treia perspectivă, mai puțin discutată: aceea a cetățeanului obișnuit, care vede în justiție un sistem opac, lent și adesea inechitabil. Potrivit sondajelor recente, doar 18-33% dintre români au încredere în guvern, iar 79% consideră că țara merge în direcția greșită. În acest context, orice blocaj instituțional — indiferent cine îl provoacă — alimentează dezamăgirea și radicalizarea.

Coincidență sau timing calculat?

Decizia ÎCCJ vine la doar câteva săptămâni după ce Radu Marinescu, ministrul Justiției din partea PSD, a anunțat o serie de propuneri legislative controversate. Coincidență? Poate. Sau poate că instanța supremă a ales să trimită un semnal puternic: „Nu pe terenul nostru”.

Ceea ce rămâne cert este că separația puterilor în stat — principiu fundamental al democrației — devine din ce în ce mai des un câmp de bătălie pentru legitimitate și influență. Și în acest război, adevărul — cel pe care nimeni nu vrea să îl spună — este că toată lumea invocă Constituția, dar fiecare o interpretează în funcție de interesele proprii.

Întrebarea care rămâne: cine, de fapt, apără statul de drept în România anului 2026? Cei care blochează reformele invocând independența, sau cei care încearcă să le impună invocând urgența? Răspunsul nu e simplu — și tocmai de aceea merită pus.