Criza LNG din Golf readuce cărbunele în prim-plan: coincidență?

sia se pregătește să renunțe masiv la gazele naturale în favoarea cărbunelui — combustibilul cel mai polluant — pe fondul celei de-a doua mari crize energetice a deceniului, provocată de conflictul SUA-Iran. Ceea ce nu se spune în rapoartele oficiale: această reorientare forțată ar putea schimba fundamental strategia energetică globală pentru următorul deceniu, anulând de facto ani întregi de „tranziție verde”.

„Asistăm acum la un al doilea șoc major al aprovizionării cu energie”, a declarat pentru Bloomberg Samantha Dart, expert în materii prime la Goldman Sachs. Dart a adăugat: „Dacă stai în Asia și treci prin asta din nou, e posibil să-ți schimbi strategia pe termen lung, să te bazezi mai mult pe cărbune pentru o perioadă mai lungă, să-ți construiești mai rapid capacitățile regenerabile și să-ți reduci expunerea la gazele naturale.”

Săptămâna trecută, JPMorgan a arătat cum Asia a devenit epicentrul crizei energetice globale. Șocul se așteaptă să se propage mondial: mai întâi Asia, apoi Africa și Europa, înainte de a ajunge în SUA — unde impactul cel mai acut ar putea fi concentrat în California. Cronologia ridică întrebări: de ce exact acum, când dependența de gazele naturale lichefiate (LNG) din Golf era la maxim istoric?

Bloomberg notează că Japonia se întoarce deja la producția de energie pe bază de cărbune. India și Bangladesh operează centralele pe cărbune la capacitate mai mare, în timp ce unele țări europene ar putea fi forțate în curând să ardă mai mult cărbune, pe măsură ce perturbările din Strâmtoarea Hormuz și daunele la hub-ul de export LNG din Qatar strâng aprovizionarea globală cu gaze și trimit prețurile brusc în sus.

Fatih Birol, directorul Agenției Internaționale pentru Energie (IEA), care a avertizat despre cel mai grav șoc energetic din istorie, a declarat că „prețurile ridicate ale energiei vor determina guvernele, industriile și gospodăriile să caute alte opțiuni”. Acele opțiuni includ „cel puțin temporar, o presiune ascendentă asupra utilizării cărbunelui atât pentru generarea de electricitate, cât și pentru sectorul industrial”, a spus el.

Mai devreme în martie, Dart a arătat că prețurile gazelor naturale în Europa și Asia au crescut atât de mult în timpul conflictului SUA-Iran, încât trecerea de la gaze și petrol la cărbune a fost deja văzută favorabil de operatorii rețelelor electrice. Pentru piața europeană de referință TTF, există zone clare de preț unde are loc schimbarea combustibilului: banda roz reprezintă intervalul de trecere la lignit, banda gri — intervalul de trecere la cărbune dur, iar banda verde — intervalul de trecere industrială la petrol.

O concluzie esențială: Asia va fi probabil cel mai mare „convertor” la cărbune, deoarece s-a bazat atât de mult pe energia din Orientul Mijlociu și are deja flote mari de centrale pe cărbune. China este oarecum mai bine izolată, pentru că și-a diversificat sursele de energie — o strategie care acum pare mai puțin întâmplătoare și mai mult calculată.

Tony Knutson, specialist în cărbune la Wood Mackenzie, a avertizat și el că șocul energetic este „o perturbare mai mare decât războiul rus” și a spus că țările fără suficiente rezerve de gaze pentru a rezista furtunii vor fi forțate să treacă la cărbune, adăugând: „Nu cred că au de ales.”

Ceea ce nu se menționează în analizele mainstream: această criză nu doar că readuce cărbunele în ecuație — ea pune sub semnul întrebării întreaga agendă climatică promovată de elitele globale în ultimul deceniu. Cine beneficiază? Producătorii de cărbune, desigur, dar și actorii geopolitici care au interes să mențină dependența energetică și volatilitatea pieței. Coincidență sau nu, Donald Trump a promis în campania electorală că va „face cărbunele măreț din nou” — declarație care acum sună profetic sau, pentru unii, suspect de bine sincronizată.