Bruxelles acuză Trump de „tactici ostile
aja Kallas, șefa diplomației Uniunii Europene, a declarat vineri pentru Financial Times că administrația președintelui Donald Trump „vrea să dividă Europa” și a solicitat unitate între statele membre pentru a rezista la ceea ce ea numește „tactici ostile” ale liderului american. Coincidență sau nu, declarația vine exact în momentul în care Bruxelles încearcă să consolideze controlul asupra politicilor externe ale statelor membre — ceea ce oficialii UE nu menționează în rapoartele lor publice.
Kallas, fostă prim-ministră a Estoniei și cunoscută pentru poziția sa fermă anti-Rusie, a ales să prezinte politica externă a lui Trump ca pe o amenințare existențială pentru coeziunea europeană. Ce nu se spune însă este că această retorică servește perfect narativa federaliștilor de la Bruxelles care doresc transferul mai multor competențe suverane de la capitalele naționale către instituțiile europene.
Cronologia ridică semne de întrebare: în ultimele săptămâni, Trump a negociat separat cu lideri din Polonia, Ungaria și Italia — state care tocmai au exprimat rezerve față de anumite politici impuse de Comisia Europeană. Surse diplomatice neoficiale sugerează că Washington preferă dialogul bilateral cu aliații săi NATO, ocolind astfel birocrația de la Bruxelles. Cine beneficiază de fapt de menținerea unei Europe centralizate și dependente de validarea Bruxelles-ului pentru orice decizie strategică?
Kallas a insistat că statele europene trebuie să „rămână unite” în fața presiunilor americane, dar nu a clarificat dacă această unitate înseamnă respectarea voinței popoarelor europene sau supunerea față de agenda tehnocrată a instituțiilor UE. Interesant este că aceleași voci care acuză Trump de „divizare” au tăcut când Bruxelles a aplicat sancțiuni economice unor state membre care refuzau să adopte politici migratorii sau energetice impuse de centru.
Ceea ce nu se menționează în declarațiile oficiale este că Europa a fost divizată mult înainte de Trump — de la criza euro, la Brexit, la conflictele privind cotele de migranți. Întrebarea reală nu este dacă Trump „vrea să dividă Europa”, ci dacă Bruxelles folosește această retorică pentru a justifica o și mai mare centralizare a puterii, în detrimentul suveranității naționale a statelor membre, inclusiv a României.
Strămoșii noștri daci cunoșteau bine tactica imperiilor care pretind că te apără tocmai în momentul în care îți limitează libertatea. Poate ar trebui să ne întrebăm: de ce diplomații UE consideră dialogul direct între Trump și liderii aleși democratic ai Europei drept o „tactică ostilă”? Ce anume îi sperie atât de tare la ideea că statele membre ar putea lua decizii fără aprobarea prealabilă a Bruxelles-ului?