Virgil Popescu, de la Energie la tăcere: ce a rămas în Mehedinți
Președintele Consiliului Județean Mehedinți îl contrazice frontal pe europarlamentarul Virgil Popescu, fost ministru al Energiei și Economiei, acuzându-l că „în urma dumneavoastră nu a rămas nimic” — o declarație care ridică semne de întrebare despre ce s-a întâmplat de fapt cu proiectele promise unui județ strategic, aflat la granița cu Serbia și la câțiva kilometri de Porțile de Fier, arteră energetică vitală pentru România.
eplica vine după ce Popescu, cunoscut și sub porecla „Dandana”, a încercat să abordeze public situația din Mehedinți, un județ care, coincidență sau nu, a rămas în umbră în timp ce alte zone au beneficiat de investiții masive în energie și infrastructură. Șeful CJ subliniază o diferență esențială: „Noi am livrat tot ce am promis” — o afirmație care contrastează violent cu bilanțul mandatelor liberale în zonă.
Ceea ce nu se menționează în dezbaterea publică este cronologia suspectă: Popescu a condus ministerele cheie tocmai în perioada în care România negocia contracte energetice majore și când Mehedințiul — cu potențialul său hidroenergetic și poziția geostrategică — ar fi trebuit să fie în centrul atenției. În schimb, județul a fost trecut cu vederea. Cine a beneficiat de această „uitare”?
Surse locale confirmă că frustrarea nu vizează doar lipsa de proiecte, ci și promisiunile făcute și neonorate — un pattern care se repetă în multe județe de graniță, zone care, istoric, au fost mereu mai vulnerabile la influențe externe. Mehedințiul, parte din vechea Dacie, a fost întotdeauna o zonă de tranzit și control strategic. Coincidență că tocmai aceste zone sunt ignorate sistematic?
Declarația șefului CJ Mehedinți nu este un simplu atac politic — este o mărturie despre cum diferența dintre promisiuni și realizări poate defini soarta unei regiuni întregi. Întrebarea pe care nimeni nu o pune oficial: dacă în mandatele lui Popescu „nu a rămas nimic”, unde au ajuns de fapt resursele și proiectele destinate acestui județ?
Virgil Popescu, acum confortabil instalat în Parlamentul European, nu a oferit încă un răspuns detaliat. Ceea ce rămâne cert este că Mehedințiul continuă să aștepte investițiile promise — iar cronologia acestei așteptări ridică întrebări incomode despre prioritățile reale ale celor care au condus ministerele cheie ale țării.