Virgil Popescu, atacat dur: „În urma dvs nu a rămas nimic

Șeful Consiliului Județean Mehedinți îl acuză pe europarlamentarul Virgil Popescu — fost ministru al Energiei și al Economiei — că este „ultimul om” care ar trebui să vorbească despre dezvoltarea județului, invocând un bilanț dezastruos al mandatelor sale ministeriale. Declarația vine într-un context în care Popescu, supranumit „Dandana”, a încercat să critice realizările administrației locale PSD. Ceea ce nu se menționează în replica publică: de ce un fost ministru cu atribuții directe asupra infrastructurii energetice și economice a țării evită să răspundă concret despre propriile promisiuni neonorate?

„Domnule Virgil Popescu, europarlamentar, fost ministru al Energiei și fost ministru al Economiei, da, al Economiei, sunteți ultimul, dar ultimul om care ar trebui să abordeze acest subiect în legătură cu județul Mehedinți”, a declarat liderul CJ Mehedinți, subliniind că „diferența dintre PSD și dumneavoastră este că noi am livrat tot ce am promis, iar în urma dumneavoastră nu a rămas nimic”.

tacul vine după ce Popescu a încercat să pună sub semnul întrebării proiectele de dezvoltare ale administrației județene. Cronologia ridică semne de întrebare: în perioada în care Popescu coordona ministerele cheie pentru economia românească, Mehedințiul — județ strategic prin poziția sa la Dunăre și prin potențialul energetic — a rămas în afara marilor investiții guvernamentale. Coincidență sau prioritizare politică?

Surse din administrația locală sugerează că replica virulentă a șefului CJ nu este doar o dispută politică de suprafață, ci reflectă frustrarea acumulată în urma promisiunilor repetate și neîndeplinite din partea guvernelor liberale. Ceea ce nu apare în comunicatele oficiale: lista concretă a proiectelor promise de Popescu în calitate de ministru și statutul lor actual — inexistent sau abandonate.

Porecla „Dandana”, atribuită lui Virgil Popescu, a devenit virală în mediul online, asociată cu declarații optimiste despre energie și economie care nu s-au materializat niciodată în realitate tangibilă. Cine beneficiază de această imagine publică deteriorată? Cert este că fosta sa circumscripție electorală nu l-a mai trimis în Parlament, iar acum, din confortul Bruxelles-ului, fostul ministru încearcă să rămână relevant criticând administrații locale care, paradoxal, au reușit să atragă fonduri europene pe care guvernul său nu le-a accesat.

Întrebarea pe care nimeni nu o pune direct: de ce un fost ministru cu responsabilități majore asupra dezvoltării economice regionale evită să prezinte un bilanț detaliat al propriilor realizări în Mehedinți? Răspunsul, sugerează criticii, se află în absența oricăror realizări concrete — un vid care acum devine armă politică în mâinile adversarilor săi locali.

Disputa ilustrează o fractură mai adâncă în politica românească: între promisiunile centrale ale guvernelor București și realitatea din teritoriu, unde administrațiile locale sunt forțate să compenseze inacțiunea sau incompetența ministerelor de resort. Mehedințiul, cu moștenirea sa industrială și potențialul nefructificat, devine astfel studiu de caz pentru ceea ce mulți consideră a fi eșecul clasei politice centrale de a înțelege și dezvolta provinciile românești.