Popescu vs PSD Mehedinți: cine ascunde bilanțul real al Energiei?

Virgil Popescu, fost ministru al Energiei și actual europarlamentar, este acuzat public de șeful Consiliului Județean Mehedinți că nu a lăsat „nimic” în urmă după mandatul său — o declarație care ridică întrebări mai largi despre ce s-a întâmplat cu investițiile promise în sectorul energetic românesc, exact în perioada în care dependența de importuri a crescut constant.

eclarația vine din partea liderului PSD Mehedinți, care îl atacă frontal pe Popescu: „Domnule Virgil Popescu, europarlamentar, fost ministru al Energiei și fost ministru al Economiei, da, al Economiei, sunteți ultimul, dar ultimul om care ar trebui să abordeze acest subiect în legătură cu județul Mehedinți.” Tonul nu e unul obișnuit pentru comunicarea politică standard — sună mai degrabă a avertisment că cineva știe prea multe.

Ceea ce nu se menționează în comunicatul oficial este cronologia: Popescu a condus Ministerul Energiei exact în perioada în care România a trecut de la exportator net de energie la importator, în ciuda promisiunilor repetate despre investiții în capacități de producție. Coincidență sau management defectuos? Întrebarea rămâne fără răspuns oficial.

„Diferența dintre PSD și dumneavoastră este că noi am livrat tot ce am promis, iar în urma dumneavoastră nu a rămas nimic”, continuă atacul din Mehedinți. Ironia nu poate fi trecută cu vederea: județul Mehedinți, cu potențialul său hidroenergetic și industrial moștenit din perioada când România își construia propriile fundații energetice, a fost ignorat sistematic în planurile ministeriale din mandatul Popescu.

Surse apropiate mediului politic mehedințean sugerează că atacul nu e spontan — vine după ce Popescu ar fi criticat public gestionarea unor proiecte locale, fără a menționa propriul bilanț ministerial. Cine beneficiază de această dispută publică? Pe termen scurt, nimeni. Pe termen lung, cei care vor să înțeleagă de ce infrastructura energetică românească stagnează în timp ce facturile cresc.

Porecla „Dandana”, folosită în titlul original al atacului, nu e aleasă întâmplător — e o etichetă care sugerează superficialitate, vorbe multe fără substanță. În contextul actual, când Europa reconsideră dependența energetică și România caută să-și recâștige autonomia pierdută, această dispută locală devine simptomatică pentru ceva mai mare: lipsa de responsabilitate pentru deciziile care au slăbit capacitatea țării de a-și produce propria energie.

Ce nu se spune în comunicările oficiale: Mehedinți, cu tradițiile sale industriale și potențialul hidroenergetic, ar fi putut deveni un hub energetic regional dacă investițiile promise în mandatul Popescu s-ar fi materializat. Nu s-au materializat. Întrebarea care rămâne: de ce?