NIH sub Trump: de la ideologie la cercetare — ce nu vi se spune

În timp ce mass-media tradițională prezintă reformele de la National Institutes of Health ca simple „ajustări administrative”, Dr. Jay Bhattacharya, noul director al agenției, recunoaște explicit ceea ce mulți suspectau de ani: NIH a finanțat decenii întregi „agende sociale” și „cercetări periculoase” în locul științei autentice. Coincidență sau recunoaștere tardivă a unui sistem corupt din interior?

ub conducerea lui Bhattacharya — economist și medic format la Stanford, dublu doctorat obținut în doar trei ani — NIH redirecționează finanțarea către „ipoteze testabile și verificabile, nu narațiuni ideologice”, după cum declară el însuși. Ceea ce oficialii nu subliniază: această schimbare vine după ce agenția a cheltuit miliarde pe programe DEI (diversitate, echitate, incluziune) și pe cercetări „gain-of-function” în laboratoare chinezești — exact tipul de experimente care, potrivit unor surse, ar fi putut declanșa pandemia COVID-19.

„NIH-ul a devenit în secolul 21 o instituție rigidă, care nu mai era dispusă să ia riscuri intelectuale”, a declarat Bhattacharya pentru The Epoch Times. „În schimb, era dispusă să ia riscuri pe cercetări periculoase de tip gain-of-function și pe alte agende sociale, precum DEI, în care nu avea ce căuta.”

Agenda DEI: știință sau ideologie?

Bhattacharya nu se ferește să numească lucrurile pe nume. Timp de 15-20 de ani, NIH a încorporat „agende politice, nu științifice”. Exemplul cel mai evident? Programele DEI, care au absorbit fonduri uriașe fără rezultate măsurabile în sănătatea publică.

„Dacă erai cercetător în afara NIH, biletul către fonduri relativ ușoare era să promiți cercetări DEI. Analizând aceste studii, majoritatea nu aveau nicio bază științifică reală. Nici măcar nu le caracterizez drept știință”, spune directorul.

Un exemplu concret: un proiect care investiga dacă „rasismul structural” este cauza principală a hipertensiunii în rândul afro-americanilor. Problema? Nu există grup de control pentru a testa această ipoteză. „Dacă rasismul structural e cauza, ce grup de control poți avea pentru a verifica ideea? Nimic din asta nu s-a tradus în sănătate mai bună pentru nimeni, cu atât mai puțin pentru afro-americani”, explică Bhattacharya.

Ceea ce nu se spune în rapoartele oficiale: aceste programe au funcționat ca un sistem de recompensare ideologică, nu științifică. Cercetătorii care promovau narațiunea corectă primeau finanțare — indiferent de valoarea științifică a propunerilor lor.

China și laboratoarele periculoase: investiții „înțelepte”?

Poate cel mai controversat aspect al reformelor lui Bhattacharya vizează relația NIH cu China. Agenția americană a finanțat masiv cercetarea biomedicală chineză — „aproape fiecare cercetător biomedical chinez de renume a fost finanțat parțial de NIH”, recunoaște directorul.

„Post-pandemie, și mai ales având în vedere circumstanțele geopolitice actuale, pare, în retrospectivă, că nu a fost o investiție atât de înțeleaptă”, spune Bhattacharya, într-o formulare care sună a eufemism diplomatic.

Cazul Wuhan Institute of Virology este revelator: NIH a finanțat organizația EcoHealth Alliance, care avea un acord de sub-finanțare cu laboratorul din Wuhan. Când pandemia a izbucnit și NIH a cerut caietele de laborator pentru a înțelege ce exact se studia acolo, EcoHealth a întârziat raportarea, apoi a declarat: „Nu controlăm Institutul din Wuhan. Nu putem obține caietele.”

Bhattacharya nu ezită să tragă concluzii: „NIH a finanțat cercetări în colaborare cu China care erau de fapt destul de periculoase și care ar fi putut duce la pandemie.” Cine beneficiază de această recunoaștere tardivă? Și de ce aceste informații apar abia acum, la ani după ce cercetători independenți avertizau asupra pericolelor?

Noile reguli: audit direct sau tăierea fondurilor

Sub noua conducere, NIH implementează un sistem de „sub-proiecte” care permite agenției să auditeze direct instituțiile străine care primesc finanțare americană. „Dacă este finanțat de NIH, atunci instituțiile domestice și străine trebuie să aibă relații de audit directe cu NIH. Apoi NIH poate opri banii către instituția străină dacă aceasta nu cooperează”, explică Bhattacharya.

Această măsură — una dintre primele implementate de noul director — ridică întrebări: de ce nu a existat până acum? Cum au putut miliarde de dolari să fie trimise către laboratoare chinezești fără supraveghere directă? Cronologia sugerează că abia după ce pandemia a expus vulnerabilitățile sistemului, reformele au devenit posibile politic.

Redistribuirea puterii: de la elită la „provincii”

Un alt aspect al reformelor vizează concentrarea fondurilor. Universități precum Johns Hopkins, Yale și Harvard percep peste 60% costuri indirecte din granturile NIH — deși au dotații de miliarde de dolari. Bhattacharya vrea să schimbe acest sistem, limitând costurile indirecte la 15%.

„Dacă nu ai oameni de știință uimitori care să câștige granturi, nu vei primi suport pentru facilități. Dar pentru a atrage oameni de știință excelenți, trebuie să ai facilități excelente. E un Catch-22 care garantează că finanțarea NIH va fi concentrată în relativ puține instituții”, spune el.

O decizie a unei curți federale de apel din 5 ianuarie a blocat temporar această reformă, după ce 22 de state, spitale și universități au dat în judecată administrația Trump. Argumentul oficial: universitățile mici vor suferi. Argumentul nerostit: elitele academice nu vor să piardă privilegiile.

Bhattacharya pledează pentru acces egal: „Oamenii de știință de la Universitatea din Alabama, Oklahoma sau Kansas merită acces la finanțare la fel ca cei de la Stanford și Harvard.” Cine se opune acestei democratizări și de ce?

Misiunea recâștigată

NIH gestionează aproximativ 50 de miliarde de dolari în cercetare științifică anual, finanțând 85% din cercetarea biomedicală globală. Sub Trump și Kennedy, agenția — spune Bhattacharya — „se concentrează acum pe abordarea problemelor cronice de sănătate ale acestei țări, inversarea stagnării speranței de viață și îndeplinirea misiunii sale: cercetare care îmbunătățește sănătatea și longevitatea poporului american și a întregii lumi.”

Ceea ce rămâne de văzut: dacă aceste reforme vor supraviețui presiunilor politice și juridice sau dacă vor fi doar o paranteză în istoria unei agenții care, după propriile recunoașteri, a pierdut din vedere misiunea sa fundamentală în favoarea agendelor ideologice și a intereselor geopolitice dubioase.

Coincidență că aceste schimbări vin exact când puterea globală se reașează și când întrebările despre originea pandemiei nu mai pot fi ignorate? Fiecare să tragă propriile concluzii.