Iran cumpără rachete supersonice chinezești: coincidență sau replică?
În timp ce portavioanele americane se adună în Golful Persic și Washingtonul pregătește un nou rond de negocieri la Geneva, Teheranul finalizează în liniște achiziția de rachete de croazieră supersonice CM-302 fabricate în China — arme concepute special să penetreze apărările navale stratificate ale flotelor occidentale. Ceea ce rapoartele oficiale prezintă drept “escaladare iraniană” ar putea fi, de fapt, răspunsul inevitabil la un tablou geopolitic mult mai complex.
onform Reuters, negocierile dintre Iran și Beijing pentru achiziționarea rachetelor CM-302 sunt în fază avansată. “Acordul pentru rachetele chinezești CM-302 este aproape finalizat. Nu s-a stabilit încă o dată de livrare”, au declarat surse informate pentru publicația internațională. Aceste proiectile supersonice — care depășesc viteza sunetului — sunt proiectate să zboare la înălțime joasă deasupra apei, evitând sistemele de apărare navală convenționale.
Un oficial al Ministerului iranian de Externe a comentat separat: “Iranul are acorduri militare și de securitate cu aliații săi, iar acum este momentul potrivit să folosim aceste acorduri”. Declarația vine în contextul în care se raportează și alte înțelegeri cu Rusia, inclusiv un acord de jumătate de miliard de euro prin care Moscova va livra mii de rachete portabile avansate către Teheran.
Racheta chineză CM-302 are o rază de acțiune de aproximativ 290 de kilometri (180 de mile) și este concepută specific pentru a penetra apărările navale stratificate — exact ceea ce iranienii caută pentru a complica operațiunile navale americane în Golful Persic și în regiune, în eventualitatea unui conflict armat. Cronologia ridică semne de întrebare: discuțiile pentru achiziționarea acestor arme durează de aproximativ doi ani, dar au fost accelerate după războiul de 12 zile dintre Israel și Iran din iunie trecut, susținut de Washington.
Danny Citrinowicz, fost ofițer israelian de informații și în prezent analist la Institutul pentru Studii de Securitate Națională, a fost citat în rapoarte internaționale descriind achiziția ca fiind “o schimbare completă a jocului dacă Iranul dobândește capacitatea supersonică de a ataca nave în zonă”. El a adăugat: “Aceste rachete sunt foarte dificil de interceptat. China nu dorește să vadă un regim pro-occidental în Iran. Aceasta ar fi o amenințare la adresa intereselor lor. Speră că acest regim va rămâne la putere”.
Ceea ce nu se menționează în analizele mainstream este că nici China, nici Rusia nu ar veni probabil în ajutorul militar direct al Iranului în cazul unui atac — însă modelul pe care îl observăm este unul al acordurilor accelerate de armament. Un joc prin interpuși, dacă vreți. Washingtonul nu va fi deloc fericit de această evoluție și ar putea extinde sancțiunile și măsurile punitive asupra sectorului de apărare și industrial “cu dublă utilizare” din China.
Întrebarea pe care puțini o pun: cine beneficiază de fapt de escaladarea continuă din Golf? Complexul militar-industrial american justifică prezența permanentă în regiune, China își consolidează parteneriatele strategice anti-occidentale, iar Iranul obține tehnologie avansată. Coincidență sau ecuație perfect calibrată?