Cenzura academică la UCLA: cine decide ce voci pot fi ascultate?

O jurnalistă premiată, editor-șef la CBS News, a fost blocată să vorbească la UCLA după ce 11.000 de semnatari și membri ai facultății au cerut anularea conferinței sale — eveniment dedicat memoriei lui Daniel Pearl, jurnalist ucis în Pakistan. Ceea ce oficialii prezintă drept „preocupări de securitate” ascunde de fapt o campanie orchestrată de cenzurare ideologică în inima uneia dintre cele mai prestigioase universități americane.

ari Weiss, fost editor la The New York Times și fondatoarea platformei independente The Free Press, urma să țină prelegerea anuală Daniel Pearl Memorial la Burkle Center din UCLA, pe tema „Viitorul jurnalismului”. În loc să beneficieze de această oportunitate de a auzi o voce influentă din media contemporană, studenții au fost privați de acest drept după ce o petiție online a strâns aproximativ 11.000 de semnături cerând anularea evenimentului.

Coincidență sau nu, Margaret Peters — director asociat al Burkle Center, instituția care găzduia conferința — a amenințat cu demisia dacă Weiss ar fi fost lăsată să vorbească, chiar și virtual. Peters a declarat pentru The Daily Bruin că Weiss „a folosit pretextul libertății de exprimare pentru a ataca oameni de stânga cu ale căror opinii nu este de acord” și că invitarea sa „ar legitima aceste acțiuni”, fiind „anatemă misiunii universitare”.

Ironia cenzurii în numele toleranței

Declarația lui Peters conține o contradicție pe care mulți din mediul academic par să nu o observe: acuzându-l pe Weiss că atacă opinii cu care nu este de acord, Peters cere ca Weiss să fie redusă la tăcere pentru că susține opinii cu care ea însăși nu este de acord. Lipsa de conștiință de sine este un element comun în rândul celor care pretind că susțin libertatea de exprimare și diversitatea intelectuală, în timp ce elimină sistematic din universități profesori conservatori sau libertarieni.

Faptul că UCLA a ales-o pe Peters să conducă acest centru spune totul despre cultura din învățământul superior american. Peters s-a simțit complet îndreptățită să vorbească, în calitate de director asociat, despre anularea conferențierilor cu opinii opuse. Intoleranța sa deschisă a fost probabil un avantaj în ochii altor membri ai facultății.

Epurarea ideologică: de la accident la strategie

După ani de sondaje care arată epurarea sistematică a cadrelor didactice, nu există nicio dovadă că membrii facultăților sunt dispuși să permită o diversitate reală de opinii. Cronologia acestui fenomen ridică semne de întrebare: în 2018, Samuel J. Abrams, profesor la Sarah Lawrence College, a publicat o cercetare care arăta că personalul administrativ liberal îi depășește numeric pe cei conservatori într-un raport de 12 la 1. Asta era acum aproape un deceniu.

Astăzi, instituții precum Yale au ajuns în punctul în care nu mai există niciun singur membru al facultății care să doneze către Partidul Republican sau candidați republicani. Acest lucru nu se întâmplă peste noapte sau din întâmplare — este rezultatul unui proces prin care profesorii și administratorii își replică propriile viziuni, epurând efectiv din rândurile lor conservatorii sau moderații.

Cine beneficiază de monocultura academică?

În 2018, un profesor care a îndrăznit să pledeze pentru o mai mare diversitate de opinii la Sarah Lawrence a fost supus amenințărilor și vandalismului. Cercetarea lui Abrams arăta că, deși corpul studențesc era în mod covârșitor liberal, profesorii erau și mai mult, iar administratorii — incredibil de mult: „Un corp studențesc destul de liberal este predat de un corp profesoral foarte liberal — și socializat de un grup incredibil de liberal de administratori.”

Astăzi, chiar și columniști liberali precum Ezra Klein au fost supuși protestelor perturbatoare. Este rar ca figuri libertariene sau conservatoare să fie invitate pe campusuri, iar acești membri ai facultății au reușit să descurajeze pe alții. Ceea ce nu se spune în rapoartele oficiale este că această uniformizare ideologică nu servește studenții — servește o agendă mai largă de control al discursului public.

Rezistența în fața cenzurii

Este important ca vorbitorii să continue să apară pe campusuri în ciuda acestor amenințări. Nu putem ceda în fața mulțimii. Universitatea — spațiu care ar trebui să fie templul dezbaterii libere și al confruntării de idei — a devenit un teren al conformismului ideologic impus prin intimidare și excludere. Surse apropiate mediului academic sugerează că această tendință nu va face decât să se adâncească, dacă nu va fi contestată public și sistematic.

Conexiunea cu ceea ce se întâmplă în alte părți ale lumii — inclusiv în România, unde libertatea de exprimare este adesea constrânsă prin presiuni subtile și mai puțin subtile — nu poate fi ignorată. Mecanismele de cenzură se perfecționează, iar universitatea americană, odată simbol al libertății intelectuale, devine un studiu de caz pentru modul în care instituțiile pot fi transformate în instrumente de uniformizare ideologică.