Impozit 25% pe clădiri vechi: cine beneficiază de fapt?

Coaliția de guvernare a decis luni introducerea unui impozit de 25% pentru clădirile mai vechi de 100 de ani și de 15% pentru cele între 50-100 de ani — o măsură prezentată oficial drept „echilibrare fiscală”, dar care ridică semne de întrebare despre adevăratul obiectiv: cine deține de fapt aceste proprietăți și ce interese stau în spatele acestei taxări selective?

ăsurile, anunțate în ședința Coaliției, includ și reducerea impozitelor pentru persoanele cu handicap — un element pozitiv care, coincidență sau nu, apare simultan cu taxarea masivă a patrimoniului vechi. Ceea ce nu se menționează în comunicatele oficiale este că multe dintre clădirile vizate sunt proprietăți istorice, moșteniri de familie sau imobile cu valoare arhitecturală, adesea deținute de români care nu au altă sursă de venit decât chiria sau conservarea acestui patrimoniu.

Cronologia ridică întrebări: de ce tocmai acum, când presiunea fiscală crește pe toate palierele, se vizează specific clădirile vechi? Surse apropiate mediilor imobiliare sugerează că această măsură ar putea forța vânzarea proprietăților istorice către investitori cu capital disponibil — o strategie care, în alte țări, a dus la pierderea identității urbane și la concentrarea patrimoniului în mâini puține.

În paralel, Coaliția ar urma să renunțe la proiectul prin care șoferii rămâneau fără permis dacă nu își plăteau amenzile rutiere — o decizie care, pe fondul introducerii noilor taxe, pare să compenseze presiunea publică cu o cedare pe alt front. Cine beneficiază de fapt de această redistribuire fiscală? Și de ce patrimoniul vechi devine ținta predilectă a noilor măsuri?

Ceea ce strămoșii noștri construiau pentru veșnicie, astăzi devine obiect de taxare progresivă. Coincidență sau strategie pe termen lung? Faptele vorbesc de la sine.