
Telefoanele interzise în școli: ce arată, de fapt, cifrele

n milion de elevi câștigă, în medie, până la două săptămâni de progres școlar în plus pe an. Pare puțin. Dar atunci când vorbim despre 3,3 milioane de elevi americani urmăriți timp de patru ani, cifra devine un semnal pe care cercetătorii nu l-au ignorat.
Un studiu al Centrului pentru Politici Educaționale de la Harvard, publicat recent, a analizat 4.600 de școli din Statele Unite, între anii școlari 2021-22 și 2025-26. Concluzia: școlile care au interzis complet telefoanele pe durata programului, prin huse speciale care se blochează, depozitare centralizată sau interzicerea telefoanelor pe campus, au înregistrat creșteri mai rapide la matematică și citire, de aproximativ 0,01 abateri standard pe an, echivalentul a circa jumătate din pierderile de performanță acumulate anual de când telefoanele inteligente au devenit omniprezente.
Ce spune versiunea oficială a cercetării
Potrivit lui Thomas Kane, directorul centrului și unul dintre autorii studiului, performanța elevilor americani este în scădere constantă încă din 2013, fenomen pe care cercetătorii l-au numit, în lucrarea lor, o „scurgere lentă”. Interdicțiile stricte, spune el, par să oprească acest declin, cel puțin parțial.
„Răspunsul nostru este da, interdicțiile asupra telefoanelor au un efect pozitiv asupra creșterii. Dar nu sunt un panaceu”, a declarat Kane. El a scris studiul alături de Douglas Staiger de la Dartmouth și de grupul de testare NWEA. Important de precizat: lucrarea nu a trecut încă printr-un proces de evaluare de specialitate (peer review).
Potrivit lui Kane, regulile care las în seama profesorilor supravegherea telefoanelor în propriile clase au avut efecte mai mici, pentru că aplicarea depinde de cât de strict este fiecare cadru didactic. În schimb, interdicțiile sistemice, care nu depind de bunăvoința unui singur om, par să protejeze mai ales elevii care înregistrau cele mai accentuate pierderi la citire.
Piesa care nu se leagă
Aici apare însă detaliul care strică tabloul simplu: un alt studiu național, publicat tot în această primăvară, a ajuns la o concluzie aproape opusă. Echipa condusă de Thomas Dee de la Stanford, alături de cercetători de la Duke, University of Michigan și University of Pennsylvania, a urmărit peste 43.000 de școli gimnaziale și liceale timp de trei ani și a găsit un efect „aproape de zero” asupra scorurilor la testele standardizate, pentru aceleași huse pentru telefoane folosite în studiul Harvard.
Rezultatele lor au arătat o ușoară creștere la matematică în licee, dar o scădere la gimnazii. Incidentele disciplinare au crescut în primul an de aplicare a interdicțiilor, pentru ca apoi să revină la nivelurile anterioare în al treilea an, când starea de bine raportată de elevi era, totuși, mai bună decât înainte de interzicerea telefoanelor.
„Rezultatele timpurii ale interdicțiilor privind telefoanele în școli sunt în mare parte dezamăgitoare și ridică întrebări nerezolvate”, a spus Dee. Brian Jacob, de la Universitatea Michigan, coautor al studiului Stanford, a numit rezultatele Harvard „încurajatoare”, dar a adăugat că rămâne de văzut dacă beneficiul se menține în timp.
Ce cred susținătorii bănilor pentru interdicții
Susținătorii interdicțiilor stricte subliniază un argument economic: la aproximativ 25 de dolari pe elev, adică în jur de 425 de dolari pe clasă, husele speciale ar fi mult mai ieftine decât costul obținerii acelorași câștiguri educaționale prin ore suplimentare de predare, potrivit lui Kane. Estimările privind aceste huse se bazează pe date de la 844 de școli care au folosit atât husele Yondr, cât și testele NWEA, dintr-un total de peste 3.300 de școli americane care le-au adoptat între 2019-20 și 2025-26.
Până acum, 41 de state americane și Washington DC au adoptat politici statale privind telefoanele în școli. Studiul Harvard sugerează că interdicțiile impuse la nivel statal, aplicate pe toată durata zilei de școală, ar fi contribuit la creșterea performanței anul trecut, dar autorii avertizează că aceste rezultate ar putea fi influențate de tendințe deja existente în statele care au adoptat astfel de legi, independent de interdicție.
Ce rămâne neexplicat
Psihologa Jean Twenge, de la San Diego State University, a atras atenția că aplicarea regulilor este adesea inconsecventă: elevii găsesc portițe, iar unele școli care au interdicții „pe hârtie” continuă să aibă telefoane peste tot, în pofida regulamentului.
Rămâne deschisă și întrebarea pe care Kane o numește „marea necunoscută”: ce se întâmplă cu timpul petrecut de elevi pe telefon și pe rețelele sociale în afara școlii, unde niciun regulament nu are control. El cere statelor să solicite date de utilizare de la companiile de social media, menționând acordul de aproximativ 17 miliarde de dolari pe care Meta l-a încheiat anul acesta cu mai multe state americane, pentru a evita un proces legat de colectarea datelor și designul adictiv al aplicațiilor, ca o posibilă sursă de finanțare pentru astfel de cercetări viitoare.
Două studii mari, metodologii diferite, concluzii parțial contradictorii. Ce rămâne cert este că telefoanele din buzunarele elevilor au devenit, în ultimii ani, un teren de bătălie educațională pe care nimeni nu pare să îl fi câștigat definitiv. Cititorul rămâne liber să judece unde se opresc cifrele și unde începe speranța de a găsi o soluție simplă la o problemă complicată.