Cotul Donului: ziua în care 140.000 de români au pierit în zăpadă
adevăruri ascunse

Cotul Donului: ziua în care 140.000 de români au pierit în zăpadă

E
⏱ 4 min de citit

ra o ceață deasă, de nu se vedea la mai mult de o sută de metri, iar soldații români din Cotul Donului n-aveau de unde să știe că dimineața aceea de 19 noiembrie 1942 avea să intre în istorie drept una dintre cele mai sângeroase zile pentru armata română din întregul secol XX. Ce s-a întâmplat atunci, pe malul unui râu rusesc aflat la mii de kilometri de țară, a rămas multă vreme o rană tăcută, rareori povestită la școală.

Potrivit istoricilor militari, pe 19 noiembrie 1942 a început „operațiunea Uranus”, contraofensiva sovietică menită să încercuiască trupele germane angajate la Stalingrad. Lovitura principală a căzut peste Armata a 3-a Română, iar a doua zi peste Armata a 4-a Română, aflate pe flancurile dispozitivului german. Bătălia avea să fie numită în istoriografia românească „Bătălia de la Cotul Donului”, iar bilanțul ei – peste 140.000 de soldați români morți, alături de mii de răniți și prizonieri – rămâne unul dintre cele mai grele prețuri plătite vreodată de România într-un conflict armat.

Ce spune istoria documentată

Istoricul militar Alessandru Duțu a reconstituit, pe baza documentelor de epocă, ora cu oră desfășurarea atacului. Sovieticii au deschis focul în jurul orei 5:30 dimineața, cu o pregătire de artilerie de o oră și douăzeci de minute, folosind peste 3.500 de guri de foc. Apoi au urmat valurile de tancuri T-34, mult superioare din punct de vedere tehnic artileriei antitanc românești.

„Tunurile anticar de care dispuneau marile unități române… sunt ineficace și nu pot face față tancurilor T-34 sovietice”, se arată în reconstituirea istoricului, bazată pe rapoartele de front.

Până spre seară, frontul românesc fusese spart în două puncte: unul în centru, lat de 15-18 kilometri, și altul pe flancul drept, de peste 30 de kilometri adâncime, care a rupt complet legătura cu Armata a 6-a germană, aflată la Stalingrad.

Piesa care nu se leagă: curajul fără arme pe măsură

Ce frapează, citind documentele vremii, nu este doar amploarea dezastrului militar, ci contrastul dintre determinarea soldaților și sărăcia echipamentului cu care au fost trimiși să lupte. Documentele citate de Duțu arată scene aproape disperate: artileriști care au continuat să tragă deși poziția le fusese „călcată de tancuri, tun cu tun”, ori soldați cărora li se promiteau 45 de zile de permisie pentru fiecare tanc distrus, într-o încercare târzie de a compensa lipsa de mijloace reale de apărare.

Comandantul Regimentului 39 infanterie, colonelul Constantin Simionescu, a luptat încercuit timp de nouă ore, până a căzut la punctul de comandă. Divizia 7 infanterie a rezistat pe poziții aproape o lună, până la 19 decembrie, când s-a retras treizeci de kilometri pe râul Cir. Sunt episoade care arată o rezistență reală, documentată prin mărturii și rapoarte militare, nu doar o prăbușire haotică.

Ce a rămas nespus multă vreme

Generalul Petre Dumitrescu, comandantul Armatei a 3-a Române, a scris ulterior despre soldații săi: „Infanteria noastră a primit cu bravură admirabilă lupta neegală cu un adversar mult mai numeros, mai tare și invulnerabil. S-a jertfit, cu onoarea nepătată, pe pozițiile ce i s-au încredințat.”

Istoricii subliniază astăzi mai mulți factori care au dus la dezastru: superioritatea numerică și tehnică sovietică, lipsa armamentului antitanc eficient, absența sprijinului aerian și reacția întârziată a blindatelor germano-române trimise în ajutor, care au ajuns ele însele încercuite. Niciun contraatac de amploare nu a mai fost posibil după acea zi.

Timp de decenii, subiectul Cotului Donului a rămas puțin discutat public în România, umbrit de alte capitole ale celui de-al doilea război mondial. Documentele militare, mărturiile ofițerilor și cifrele pierderilor au ieșit treptat la lumină abia odată cu cercetările istoricilor de după 1989, readucând în atenție o tragedie pe care mulți români nici astăzi n-o cunosc în detaliu. Rămâne de judecat cât de mult din memoria acelei zile mai are loc în conștiința publică de acum, la aproape nouăzeci de ani distanță.

adevăruri.ro este partener LIXRA Media Intelligence Network