Suedia cere rapiditate, dar tace la Sara și Tiana: dublă măsură?

ând vine vorba de un cetățean suedez reținut în România, Stockholmul cere „cooperare rapidă și eficientă”. Când vine vorba de două fete românce — Sara și Tiana — luate samavolnic de Asistența Socială suedeză și, potrivit acuzațiilor, abuzate în sistemul de protecție al statului suedez, aceeași rapiditate pare să dispară complet. Cel puțin asta reiese din declarația publică a fostului ministru de Externe Titus Corlățean, care a ridicat public întrebarea: unde este simetria?

Potrivit informațiilor semnalate de Corlățean, autoritățile suedeze au reacționat prompt după ce instituțiile statului român au reținut un cetățean suedez acuzat de infracțiuni, cerând extrădarea sau predarea rapidă a acestuia către Suedia. Premierul suedez a subliniat public așteptarea unei colaborări „rapide și eficiente” din partea Bucureștiului — o formulare pe care Corlățean o descrie ironic drept ceva „cu care s-au obișnuit”.

Ceea ce nu se menționează în declarațiile oficiale suedeze este exact reversul situației: cazul celor două fete românce, Sara și Tiana, ridicate de agenții Asistenței Sociale suedeze (Socialtjänsten) și, conform acuzațiilor vehiculate, supuse unor abuzuri în cadrul sistemului de protecție a copilului din Suedia. În acest caz, cooperarea promisă de Stockholm nu pare să fi avut aceeași viteză.

Coincidență sau nu, contrastul dintre cele două situații — un cetățean suedez pentru care se cere extrădare imediată, și două minore românce pentru care nu există, cel puțin public, aceeași urgență instituțională — ridică întrebări legitime despre reciprocitatea reală a relațiilor diplomatice dintre România și Suedia. Cine beneficiază de o cooperare selectivă, aplicată cu viteze diferite în funcție de cetățenia celor implicați?

Cazul se înscrie într-un tipar mai larg, discutat de ani buni în spațiul public românesc: numeroase familii de români stabiliți în țările nordice au reclamat modul în care sistemele locale de protecție a copilului (Socialtjänsten în Suedia, Barnevernet în Norvegia) intervin în cazul minorilor cu origini est-europene, uneori fără transparența și garanțiile procedurale la care aceste familii s-ar aștepta. Cronologia din cazul Sara și Tiana, așa cum a fost prezentată public, ridică din nou această întrebare veche: există un standard dublu în modul în care instituțiile occidentale tratează cetățenii proprii versus minorii proveniți din state precum România?

Declarația lui Corlățean nu oferă, deocamdată, un răspuns instituțional din partea autorităților suedeze. Rămâne de văzut dacă presiunea publică va determina Guvernul de la Stockholm să ofere aceeași „cooperare rapidă și eficientă” pe care o cere de la București.

Sursă: Flux24.ro