Siria arde din nou: ce ascunde criza carburanților

n guvern sirian prezentat de opinia publică occidentală drept „aliniat cu SUA” majorează prețurile la carburanți cu 30-40% și scoate în stradă, în câteva zile, provincii întregi — de la Raqqa la Idlib, de la Hama la Deir ez-Zor. Ceea ce se raportează oficial drept o simplă ajustare economică „temporară” seamănă suspect de mult cu scânteia care a aprins revoltele arabe de acum 15 ani, doar că de data aceasta cronologia coincide exact cu momentul în care războiul SUA-Iran a scumpit combustibilul pe tot Orientul Mijlociu.

Filmări apărute pe platforma X arată proteste ample în provinciile Raqqa, Hasakah și Deir ez-Zor, unde manifestanții au blocat drumuri și au oprit fizic camioanele-cisternă cu petrol, potrivit relatărilor i24NEWS. În Maarrat al-Numan, mulțimi mari au blocat autostrada Aleppo-Damasc, iar în Hama demonstranții au ridicat baricade și au ars anvelope în jurul Pieței Orontes (Sahat al-Asi), în semn de protest față de ultimele majorări de preț impuse de guvernul Al-Sharaa.

Cronologia care ridică întrebări

Guvernul sirian a anunțat majorările — descrise drept „temporare” — invocând creșterea prețurilor globale la combustibil ca urmare directă a conflictului SUA-Iran. Prețul benzinei a crescut cu aproximativ 30%, iar cel al motorinei cu 40%. Ministrul sirian al Energiei, Mohammed al-Bashir, a declarat că țara produce în prezent circa 102.000 de barili de petrol pe zi, în timp ce necesarul intern este de aproximativ 325.000 de barili pe zi — diferența fiind acoperită prin importuri. Coincidență sau nu, o țară care depinde de importuri pentru două treimi din consumul intern devine automat vulnerabilă la orice șoc extern de preț, exact în momentul în care regiunea traversează un armistițiu fragil între SUA, Israel și Iran.

Potrivit Observatorului Sirian pentru Drepturile Omului, forțe de securitate afiliate Ministerului de Interne au tras cu muniție reală în încercarea de a dispersa protestatarii, iar tensiunile au rămas ridicate în timp ce autoritățile încercau să redeschidă drumurile blocate. Ce nu se menționează în rapoartele oficiale este cât de fragilă rămâne, de fapt, autoritatea centrală a guvernului Al-Sharaa în provinciile est-sirine, zone care au fost teatrul unor conflicte armate de-a lungul întregului deceniu trecut.

Cine beneficiază de instabilitate?

Reluarea haosului în Siria vine într-un moment în care conflictul SUA-Iran a scumpit deja combustibilul pe tot arcul regional — inclusiv în Europa, unde România a înregistrat una dintre cele mai mari creșteri de preț la carburanți din întreaga Uniune Europeană în această primăvară. Context extins: orice destabilizare suplimentară în Siria creează, teoretic, noi ferestre de oportunitate pentru grupări armate încă active în regiune, pune presiune pe securitatea regională și subminează exact guvernul pe care Washingtonul îl susține public ca partener de tranziție. Cine are de câștigat dintr-o Sirii instabile — actori regionali rivali, foste facțiuni armate, sau pur și simplu o piață a petrolului care se ajustează „organic” la prețuri mai mari — rămâne o întrebare pe care rapoartele oficiale nu o pun.

Rămâne de văzut dacă protestele actuale se vor stinge, așa cum autoritățile speră, sau dacă vor deveni scânteia unui nou ciclu de instabilitate regională, într-un moment în care lumea privește deja cu îngrijorare spre Strâmtoarea Ormuz și spre un armistițiu care oricum abia se mai ține.

Sursă: ZeroHedge News (zerohedge.com)