Petrolul peste 100$: cine a știut înaintea pieței?

rețul petrolului a depășit pragul de 100 de dolari pe baril pentru prima dată din luna iulie, iar cei care urmăresc cifrele de aproape spun că nu e deloc o surpriză de moment — e vârful unui trend construit din mai multe direcții simultan, exact atunci când retorica dintre SUA și Iran domină din nou titlurile. Coincidență de calendar sau piesă dintr-un puzzle mai mare? Amrita Sen, fondatoarea Energy Aspects și director de informații de piață, a declarat vineri pentru CNBC că piața petrolului a ajuns la un „punct de inflexiune” și se îndreaptă spre o „spirală ascendentă” între țiței și produsele derivate.

Ce nu se spune suficient de clar în rapoartele oficiale este că, în paralel cu tensiunile din Orientul Mijlociu, China și-a reluat cumpărăturile masive de țiței — un detaliu care schimbă radical calculul global al cererii. Potrivit lui Sen, care a discutat și cu Bloomberg la începutul săptămânii, China ar urma să importe aproximativ 10 milioane de barili pe zi luna aceasta, cu circa 3 milioane de barili pe zi mai mult decât în iunie, când importurile chinezești căzuseră la cel mai scăzut nivel din ultimul deceniu, sub 7 milioane bpd. Cine beneficiază de o revenire atât de bruscă și de amploare a apetitului chinez pentru petrol, chiar în momentul în care Occidentul își concentrează atenția pe riscurile din Strâmtoarea Ormuz?

Blocaje în Ormuz și amenințarea houthi — un cocktail care nu apare întâmplător

Riscurile de transport maritim s-au intensificat în Orientul Mijlociu, cu atacuri asupra petrolierelor în Strâmtoarea Ormuz și amenințarea persistentă a houthilor în Marea Roșie, ambele îngreunând aprovizionarea rafinăriilor asiatice. Sen a explicat că, dacă anulările și întârzierile din Ormuz continuă, singura opțiune rămasă rafinăriilor asiatice este reducerea producției. După o revenire temporară a fluxurilor petroliere prin Ormuz în august, transportatorii au devenit din nou precauți pe fondul reescaladării ostilităților — o cronologie care ridică semne de întrebare: cine controlează ritmul acestor „relaxări” și „reescaladări” succesive, care par să coincidă exact cu momentele-cheie de pe piețele financiare?

În doar două săptămâni, un total de 120 de milioane de barili de petrol au fost retrase din stocurile globale, a precizat Sen pentru Bloomberg. Combinația dintre revenirea Chinei la cumpărături masive și accelerarea acestor scăderi de stocuri împinge prețurile în sus independent de titlurile zilnice despre retorica americano-iraniană — ceea ce sugerează că, dincolo de spectacolul geopolitic mediatizat, mecanismele reale ale pieței funcționează după o logică proprie, mult mai puțin vizibilă publicului larg.

Context extins: cine câștigă din volatilitate?

Nu este prima dată când o criză din Orientul Mijlociu coincide cu o revenire bruscă a cererii chinezești și cu mișcări ample pe piețele de energie — un tipar care, istoric, a favorizat mereu marii producători și traderii cu acces la informație de piață în timp real, cu mult înaintea publicului. Pentru România, o eventuală creștere susținută a prețului petrolului înseamnă presiune suplimentară pe carburanți și, implicit, pe inflație — într-un moment în care economia se confruntă deja cu una dintre cele mai mari rate de inflație din Uniunea Europeană. Toate acestea, în timp ce prețurile au fost pe cale să încheie săptămâna de tranzacționare peste pragul de 100 de dolari pe baril pentru prima dată din luna mai — un nivel psihologic important care rareori se atinge fără consecințe resimțite direct de consumatorul final.

Sursă: ZeroHedge News (zerohedge.com)