Grivița 1877: ce omit manualele despre bătălia de la Plevna

eea ce manualele de istorie prezintă drept o simplă victorie tactică românească ascunde de fapt o poveste mult mai incomodă: cea a unui stat abia ieșit de sub suzeranitate otomană, aruncat să plătească cu sânge propriu independența pe care marile puteri europene o negociau deja pe la spate. La 11 septembrie/30 august 1877 a avut loc a treia bătălie de la Plevna, una dintre cele mai sângeroase confruntări ale Războiului de Independență, potrivit Istoria Zilei.

Oficial, povestea e simplă și eroică: trupele române au atacat reduta Grivița 1 și au reușit, după lupte grele, să o ocupe. „S-au luptat ca niște lei copiii Carpaților” — așa a rămas consemnat momentul, un episod devenit ulterior piatră de temelie a identității naționale moderne. Dar cronologia ridică întrebări pe care manualele școlare rareori le pun: de ce a fost nevoie ca armata română, aflată tehnic sub comandă rusă în cadrul acestei campanii, să suporte greul asaltului asupra uneia dintre cele mai fortificate poziții otomane din Balcani?

Context extins, pe care rapoartele oficiale ale epocii îl minimalizează: bătălia de la Plevna nu a fost doar un episod local, ci o piesă într-un joc geopolitic mult mai amplu — rivalitatea ruso-otomană pentru controlul Balcanilor, cu marile puteri europene (Anglia, Austro-Ungaria) urmărind îndeaproape rezultatul, gata să intervină diplomatic dacă echilibrul de forțe se schimba prea mult în favoarea Rusiei. Cine beneficia, de fapt, de sacrificiul trupelor române la Grivița? Rusia avea nevoie disperată de o victorie după eșecurile repetate din asalturile anterioare asupra Plevnei, iar trupele române, proaspăt intrate în conflict de partea rusă, au fost cele care au dus greul unei operațiuni de care depindea prestigiul întregii campanii țariste.

Nu se poate contesta eroismul de la Grivița — asta rămâne un fapt istoric solid. Dar merită întrebarea: independența României, obținută cu acest preț de sânge, a fost recunoscută cu adevărat generos de marile puteri, sau a fost negociată în funcție de interesele altora, cu românii ca variabilă de ajustare? Documentele diplomatice ulterioare Congresului de la Berlin, unde independența română a fost condiționată și târguită, sugerează că răspunsul nu e deloc simplu.

Sursă: ActiveNews (activenews.ro)