New York Times acuzat de acționari: cine controlează narativa?

ând propriii acționari dau în judecată o instituție care se prezintă drept far al obiectivității jurnalistice, întrebarea nu mai este dacă a existat o problemă, ci de ce a fost lăsată să persiste atâția ani. The New York Times, cotidianul considerat de mulți etalonul presei occidentale, se confruntă acum cu un proces care ridică exact acest gen de semne de întrebare: cine a știut, când a știut și de ce nu s-a intervenit.

Statele Board of Administration of Florida, care reprezintă Florida Retirement System Trust Fund, împreună cu National Center for Public Policy Research, au depus pe 23 septembrie un proces la o instanță din New York împotriva ziarului, acuzându-l că nu a prevenit publicarea unor informații false despre Israel și alte subiecte sensibile.

Ce spune plângerea de 48 de pagini

Documentul depus în instanță vorbește despre „publicarea repetată de afirmații factuale materialmente false sau nefondate, multe recunoscute ulterior intern sau infirmate extern”, și susține că acest tipar „sugerează o inferență rezonabilă” potrivit căreia consiliul de administrație nu doar că a eșuat în obligația de a monitoriza controalele interne ale companiei, ci a permis o aplicare atât de selectivă a acestor controale încât standardele jurnalistice ar fi fost, practic, transformate într-un instrument pus în slujba agendelor personale ale unor editori necontrolați.

Nu e o acuzație oarecare — este exact genul de formulare care, odată ajunsă în instanță, obligă la producerea de documente interne. Și aici lucrurile devin interesante.

Avertizorul de integritate din interior

Potrivit acționarilor, un angajat a semnalat probleme prin canalul intern de raportare încă din noiembrie 2023 — cu aproape trei ani înainte ca aceste acuzații să ajungă public, în instanță. Cronologia ridică întrebări: de ce a durat atât până la o reacție instituțională vizibilă?

„Simt că sunt pe un desk care este în mod deosebit părtinitor față de Israel… Nu pot să-mi dau seama dacă redacția nu vede că desk-ul nostru este părtinitor, nu consideră asta o problemă de rezolvat, sau pur și simplu nu a găsit cum să gestioneze situația”, ar fi declarat avertizorul, conform citatelor incluse în plângere.

Aceeași persoană a prezentat ulterior 26 de slide-uri unui editor de standarde, în care descria cum ziarul ar fi respins imagini video de la o sursă considerată „pro-Israel” și cum laudele aduse lui Hitler de către un colaborator freelance ar fi fost minimalizate drept „doar niște glume”.

Îngrijorările avertizorului — extinse ulterior la lipsa unui training promis despre antisemitism și la angajarea unui colaborator care declarase că „susține lupta palestiniană împotriva ocupației” — nu ar fi dus, conform plângerii, la nicio schimbare instituțională. Cine beneficiază de această inerție? Întrebarea rămâne deschisă.

Fotografia care a stârnit controverse

Unul dintre incidentele detaliate de acționari privește o fotografie publicată în articolul din 2025, „Gazans Are Dying of Starvation” (Locuitorii din Gaza mor de foame). Ziarul ar fi inclus imaginea unui copil fără să menționeze că acesta avea afecțiuni medicale preexistente — informație pe care Getty Images o notase deja cu câteva zile înainte în legendele fotografiilor aceluiași copil.

Abia ulterior, publicația a actualizat informațiile atașate fotografiei, precizând că „după publicarea articolului, The Times a aflat de la medicul său că Mohammed avea și probleme de sănătate preexistente”. Ce nu se menționează în rapoartele oficiale este de ce această verificare, deja disponibilă public prin Getty Images, nu a fost făcută înainte de publicare, nu după.

Ce cer, de fapt, acționarii

Procesul susține că această fotografie, alături de alte incidente, demonstrează că mecanismele de control intern pe care compania le promovează public — inclusiv verificarea standardelor înainte de publicare — nu funcționează așa cum se pretinde.

Concret, acționarii cer instanței să oblige The New York Times să pună la dispoziție materialele solicitate încă din august, inclusiv toate versiunile standardelor editoriale ale ziarului începând cu 1 ianuarie 2020. Dacă cererea este admisă, arhiva internă a uneia dintre cele mai influente redacții din lume ar putea deveni, parțial, publică.

Reacția ziarului

„Acest proces nu are niciun fundament și a fost inițiat cu un scop necorespunzător”, a transmis un purtător de cuvânt al ziarului. „Deși este prezentat ca o petiție de guvernanță corporativă pentru inspectarea registrelor companiei, este de fapt o încercare transparentă de a exercita presiune motivată ideologic asupra unei organizații media independente, de a formula acuzații false de părtinire și de a intimida un act jurnalistic protejat de Primul Amendament. Ne vom apăra viguros împotriva acestui proces.”

Contextul mai larg merită menționat: acuzațiile de tratament părtinitor al conflictului israeliano-palestinian în presa occidentală nu sunt izolate — dezbaterea despre cine controlează narativa în marile redacții americane a intensificat, în ultimii ani, tensiuni similare la alte publicații majore. Rămâne de văzut dacă instanța va obliga ziarul să deschidă arhivele interne, și ce va ieși, de fapt, la lumină.

Sursă: ZeroHedge News (zerohedge.com)