Muntele Pickaxe: de ce SUA amenință Iranul chiar acum?

rump anunță că Statele Unite ar putea lovi „foarte curând” situl nuclear iranian Pickaxe Mountain — dar cronologia acestei amenințări, plasată exact în perioada în care armistițiul din regiune este extrem de fragil, ridică o întrebare simplă: e vorba de descurajare strategică sau de pregătirea publicului pentru o operațiune deja decisă?

Președintele american a declarat vineri, la Casa Albă, că Washingtonul urmărește îndeaproape activitatea din complexul subteran puternic fortificat și că nu va permite Teheranului să-l folosească pentru a-și reconstrui programul nuclear. „Am putea lovi Pickaxe foarte curând”, a spus Trump jurnaliștilor, avertizând că SUA sunt pregătite să acționeze dacă detectează activitate nucleară reînnoită acolo.

Potrivit lui Trump, supravegherea americană nu se limitează la Muntele Pickaxe, ci acoperă întregul teritoriu iranian, oferind Washingtonului capacitatea de a detecta mișcările din jurul sitului și de a reacționa rapid. „Știm pe toată lumea care se mișcă la Pickaxe. Știm pe toată lumea care se mișcă peste tot în Iran”, a spus el. „Și dacă ceva merge prost, îi lovim. Îi lovim tare.”

Obiectivul declarat versus ce nu se spune

Avertismentul reafirmă ceea ce Trump a numit în repetate rânduri obiectivul central al campaniei americane împotriva Teheranului: împiedicarea Iranului să obțină vreodată o armă nucleară. „Iranul nu va avea o armă nucleară”, a declarat Trump. „I-am oprit să aibă una.”

Cu o zi înainte, într-un interviu pentru GB News din Marea Britanie, Trump oferise o evaluare similară, subliniind capacitățile de supraveghere americane — inclusiv cele oferite de Space Force — care ar da Washingtonului o vizibilitate extraordinară asupra infrastructurii nucleare rămase a Iranului. „Avem camere pe fiecare zonă majoră a primelor trei situri. Avem camere și pe Muntele Pickaxe”, a spus el joi, referindu-se la cele trei facilități nucleare iraniene principale lovite de SUA anul trecut. „Știm pe toată lumea care intră și iese”, a adăugat el, exprimându-și încrederea că Washingtonul știe exact ce se întâmplă în interiorul muntelui — o afirmație greu de verificat independent, dar care servește perfect narativul de superioritate informațională.

Ce este, de fapt, Pickaxe Mountain

Muntele Pickaxe, situat lângă complexul nuclear devastat de la Natanz, a devenit o preocupare centrală legată de capacitatea Iranului de a-și reconstitui, eventual, programul nuclear. Facilitatea puternic fortificată conține două complexe de tuneluri construite adânc sub muntele Kolang Gaz La, iar experții estimează că unele porțiuni ar putea fi îngropate chiar mai adânc decât Fordow — considerat cândva cel mai greu de lovit sit nuclear al Iranului.

Serviciile secrete israeliene ar crede, potrivit relatărilor, că Iranul a transferat mii de centrifuge avansate în Muntele Pickaxe în toamna trecută — un echipament care ar putea fi folosit pentru a restaura capacitățile de îmbogățire distruse în atacurile anterioare americane și israeliene. Cine a permis acest transfer și de ce nu a fost interceptat la timp rămân întrebări la care rapoartele oficiale nu oferă răspunsuri clare.

Trump a petrecut, în consecință, luni de zile avertizând că Pickaxe va fi distrus dacă Iranul încearcă să transforme situl în fundația unui program nuclear reconstruit. Întrebat în iulie despre presupusul transfer de centrifuge, Trump a spus că Statele Unite urmăresc îndeaproape materialul nuclear rămas al Iranului și a lăsat clar că orice reconstrucție în altă parte ar atrage un nou atac american. „Probabil vom lovi acea zonă destul de curând”, a avertizat el. „Nu au nimic de făcut în privința asta.”

Trump a extins ulterior amenințarea dincolo de Pickaxe, declarând că Statele Unite vor lovi „orice sit unde se gândesc măcar la nuclear” și vor face asta „foarte, foarte puternic”. Cu câteva zile înainte, îi spusese moderatorului de radio Hugh Hewitt că inspectorii Agenției Internaționale pentru Energie Atomică ar trebui să obțină acces la Pickaxe ca parte a oricărui acord viitor cu Teheranul. Deși a afirmat că supravegherea americană nu detectase, la momentul respectiv, nicio activitate acolo, Trump a descris totuși muntele drept o țintă posibilă pentru „o lovitură frumoasă, mare și grasă, chiar în ușa din față”. Către finalul interviului, avertismentul devenise fără echivoc: „Vom distruge Muntele Pickaxe.”

Precedentul Operațiunii Midnight Hammer

Aceste amenințări au o greutate aparte după Operațiunea Midnight Hammer, atacul american masiv care a distrus cele trei facilități nucleare principale ale Iranului în faza finală a campaniei israeliene Rising Lion, desfășurată timp de 12 zile în iunie 2025. Șapte bombardiere stealth B-2 Spirit au pătruns în spațiul aerian iranian în timpul operațiunii, lansând 14 bombe GBU-57 Massive Ordnance Penetrator de 30.000 de livre asupra siturilor Fordow și Natanz, în timp ce un submarin american a tras peste două duzini de rachete de croazieră Tomahawk asupra infrastructurii de la Isfahan.

Fordow a reprezentat cea mai dificilă țintă. Complexul de îmbogățire era îngropat la aproximativ 90 de metri sub un munte lângă Qom, protejat de straturi de rocă și beton armat, necesitând ani de planificare americană specializată și prima utilizare operațională a bombei GBU-57. Generalul Dan Caine, președintele Comitetului Șefilor de Stat Major, a dezvăluit ulterior că forțele americane au atacat canalele de ventilație care duceau spre complexul subteran, folosind arme inițiale pentru a străpunge betonul pe care Iranul îl plasase peste deschideri, înainte ca bombe suplimentare să pătrundă în munte. Pentagonul a declarat ulterior că, potrivit evaluării sale, Fordow, Natanz și Isfahan au fost complet distruse.

Profunzimea efortului de informații din spatele atacului a devenit și mai clară luna trecută, când fostul șef Mossad Yossi Cohen a dezvăluit că informațiile israeliene „vizitaseră” Fordow „de multe ori” pentru a înțelege situl înainte ca forțele americane să îl distrugă efectiv. Cohen nu a precizat dacă operativii israelieni au intrat fizic în complexul subteran — un detaliu omis nu întâmplător, poate.

Frontul din Strâmtoarea Hormuz

Trump a subliniat în repetate rânduri această combinație de infiltrare informațională, supraveghere și capacitate de lovire copleșitoare drept motivul pentru care Teheranul nu poate reconstrui în secret ceea ce Statele Unite și Israel au distrus. Washingtonul a demonstrat din nou această disponibilitate în cursul acestei săptămâni, după ce Iranul a încercat să-și restabilească unele capacități militare în jurul Strâmtorii Hormuz și a continuat să amenințe această cale navigabilă strategică.

Forțele americane au lovit sisteme de radar și rachete iraniene instalate recent de-a lungul strâmtorii, precum și o capacitate pe care Trump a spus că Teheranul o dezvolta pentru a plasa mine suplimentare — după avertismente repetate ale președintelui împotriva noilor eforturi de a amenința transportul comercial. „Au adus radar pentru că l-am distrus o dată. Acum l-am distrus a doua oară”, a spus Trump vineri, adăugând că Washingtonul nu mai observă activitate în jurul sistemelor distruse.

Vicepreședintele JD Vance a expus aceste obiective la Casa Albă joi, plasând pe primul loc împiedicarea unui Iran înarmat nuclear și, alături de aceasta, menținerea fluxului de transport comercial prin Hormuz. „În primul rând, e vorba ca Iranul să nu aibă niciodată o armă nucleară”, a spus Vance.

Trump a caracterizat vineri confruntarea actuală drept un „conflict militar” intermitent, notând că Statele Unite nu sunt angajate într-o luptă continuă, deși își păstrează capacitatea de a lovi Iranul oricând este necesar. Întrebat când americanii pot aștepta o rezolvare finală a confruntării, Trump a refuzat să stabilească un termen, punctând în schimb ceea ce a descris drept realizarea majoră a campaniei: „Nu pot să vă spun, dar am câștigat deja lucrul important”, a spus Trump. „Nu va exista o armă nucleară.”

Context extins: episodul se petrece pe fondul unui armistițiu regional extrem de fragil, iar declarațiile repetate ale lui Trump despre supravegherea „totală” a Iranului amintesc de retorica premergătoare altor operațiuni militare din ultimele decenii — momente în care anunțurile publice au precedat, nu au urmat, deciziile deja luate în culise. Cine beneficiază de menținerea acestei tensiuni constante — industria de apărare, alianțele regionale sau calculul electoral intern american — rămâne o întrebare pe care rapoartele oficiale nu o abordează niciodată direct.

Sursă: Breitbart News (breitbart.com)