Iran, „fălcile morții”: cine profită de blocada petrolului?

ând propriul tău ministru de Finanțe folosește o metaforă din filmele horror pentru a descrie economia unui stat rival, nu mai vorbim doar de sancțiuni — vorbim de un spectacol calculat de presiune psihologică, iar Iranul pare să fi rămas cu doar două luni de benzină în rezervă, în timp ce blocada americană strânge tot mai tare șurubul financiar.

Secretarul Trezoreriei SUA, Scott Bessent, a numit vineri situația „fălcile morții pentru economia iraniană” — o formulare teatrală, dar care vine cu o confirmare surprinzătoare: chiar din interiorul regimului de la Teheran. Trei surse iraniene de rang înalt au declarat, potrivit Reuters, că sancțiunile americane și blocada navală erodează tot mai mult capacitatea Iranului de a importa bunuri esențiale, de a obține valută și de a finanța rețelele scumpe prin care ocolea până acum restricțiile SUA.

Cea mai frapantă informație: deși stă pe unele dintre cele mai mari rezerve de petrol din lume, Iranul mai are — spun oficialii citați — doar aproximativ două luni de benzină. Coincidență sau consecință directă a unei strategii construite meticulos? Rafinăriile iraniene, degradate de ani de sancțiuni, au făcut ca țara să depindă de benzină importată, exact resursa pe care Washingtonul o vizează acum cel mai agresiv.

Rețelele umbrei, tot mai scumpe de întreținut

Ce nu se menționează suficient în rapoartele oficiale este cât de sofisticat a fost, până acum, sistemul de evaziune iranian: companii-fantomă, bănci din umbră, tancuri petroliere neînregistrate și rețele de contrabandă întinse pe mai multe continente. Aceste structuri, spun sursele, devin tot mai ineficiente pe măsură ce Washingtonul închide canalele financiare externe, iar Teheranul nu-și mai permite „prima de risc” cerută pentru a eluda sancțiunile rămase.

Bessent a fost explicit: niciun transport de petrol iranian nu a reușit să treacă prin Strâmtoarea Ormuz către China — cel mai mare client al Iranului — de când Washingtonul a reinstituit blocada. Petrolul se acumulează pe vase blocate în strâmtoare, cu spațiu de depozitare limitat și venituri care dispar rapid. „Linia de export a Iranului este tăiată”, a scris Bessent pe X, însoțind mesajul de o grafică cu tematică din „Fălcile” — export petrolier și monedă națională, ambele în cădere liberă.

Operațiunea „Paria Economic”

Cine beneficiază de fapt din această strategie? Administrația Trump a lansat, la finalul lunii trecute, „Operation Economic Outcast” — descrisă chiar de Bessent drept „asfixiere economică a regimului”. Trezoreria americană spune că a cartografiat deja băncile, firmele, vasele și companiile-fantomă folosite de Iran, aplicând o abordare de „zero scurgeri” împotriva ultimelor linii de supraviețuire economică ale Teheranului. Guvernele și companiile străine au fost avertizate: cine continuă afacerile cu Iranul riscă să piardă accesul la sistemul financiar bazat pe dolar.

Cronologia ridică întrebări interesante: chiar săptămâna trecută, amiralul Brad Cooper, comandantul CENTCOM, a anunțat că forțele americane au curățat minele navale iraniene din rutele maritime recunoscute internațional, redeschizând traficul comercial prin Ormuz — dar exclusiv în beneficiul altor state. Potrivit lui Cooper, aproape 1.500 de nave comerciale, transportând circa 750 de milioane de barili, au trecut în siguranță prin strâmtoare, în timp ce Iranul nu a mai putut exporta niciun baril propriu de la mijlocul lui iulie. Doar în ultimele două săptămâni menționate de Bessent, SUA au ghidat 130 de milioane de barili prin zonă — o asimetrie greu de ignorat.

Recunoașterile de la Teheran

Ce e cu adevărat neobișnuit e că liderii iranieni înșiși confirmă public exact tipul de daune pe care Washingtonul spune că vrea să le producă. Președintele iranian Masoud Pezeshkian a recunoscut vineri că importurile și exporturile au scăzut între 25 și 35 la sută, din cauza blocadei și sancțiunilor. „Ruta este acum blocată, iar mărfurile nu mai intră”, a spus el, menționând explicit benzina drept unul dintre produsele lipsă.

Președintele parlamentului, Mohammad Bagher Ghalibaf, a mers și mai departe, avertizând că forța militară singură nu va salva regimul dacă populația rămâne flămândă și economia se blochează: „Dacă oamenii sunt flămânzi și nu avem circulație financiară, creștere economică și producție internă, nu vom rezista”, a spus el. Bessent a subliniat aceste declarații ca dovadă că strategia americană produce deja efecte, chiar înainte ca Operațiunea Economic Outcast să atingă capacitate maximă: „Conducerea Iranului admite ceea ce lumea poate vedea acum: presiunea funcționează”, a scris el.

Indicatorii economici — o cădere accelerată

Rialul iranian a depășit pragul de 2,2 milioane pentru un dolar, față de aproximativ un milion acum un an. Inflația medie oficială citată de Reuters este de aproape 70 la sută, iar un salariu mediu lunar de circa 125 de dolari acoperă mai puțin de o treime din cheltuielile de bază ale unei gospodării. La nivel de stradă, apar cozi la benzină și cumpărături în panic, muncitori și pensionari protestează față de condițiile de trai tot mai grele, iar unii iranieni ar fi început, potrivit relatărilor, să vândă locuri de veci rezervate pentru ei sau rudele lor, pentru bani urgenți.

Washingtonul continuă să închidă canalele externe pe care Teheranul le folosea pentru a mișca bani. Emiratele Arabe Unite — de mult unul dintre cele mai importante hub-uri comerciale și financiare pentru Iran — au oprit luna trecută relațiile financiare cu Teheranul. Vineri, Trezoreria americană a extins din nou ofensiva, sancționând banca turcă Golden Global Bank și două filiale, acuzate că au oferit Iranului acces bancar internațional și au facilitat tranzacții de zeci de milioane de dolari în beneficiul Forței Quds din cadrul Gărzii Revoluționare Iraniene. Aceeași bancă ar fi fost folosită pentru a muta venituri petroliere iraniene din China în Turcia, unde fondurile puteau fi convertite în numerar și aur — exact arhitectura de evitare a sancțiunilor pe care Economic Outcast își propune să o demonteze.

China — variabila care poate schimba tot

Există o legătură între poziția Chinei și viitorul acestei strategii? Vicepreședintele JD Vance a declarat joi că Beijingul a fost „dispus să coopereze” cu efortul american de izolare economică a Iranului, deși nu neapărat la toate cerințele americane. Subiectul urmează să fie discutat pe larg cu ocazia vizitei președintelui chinez Xi Jinping la Casa Albă, mai târziu în această lună — Washingtonul dorind să împiedice Teheranul să-și recapete accesul la cel mai important client istoric al petrolului său.

În ciuda presiunii economice tot mai vizibile, Teheranul a încercat să revină la masa negocierilor. Chiar în timp ce conflictul revenea la schimburi militare directe marți, Pezeshkian a spus că Iranul e pregătit să reia discuțiile și să respecte memorandumul de înțelegere din iunie — un acord pe care Teheranul îl încălcase anterior atacând nave comerciale în Ormuz. Donald Trump a respins însă orice apropiere: „Cred că un acord cu ei nu face cât hârtia pe care e scris. Le-am dat multe șanse”, a spus el marți, adăugând ulterior că „nu-i pasă mai deloc” dacă Teheranul semnează un acord pe care l-a numit „fără valoare”, invocând „controlul aproape total” al SUA asupra Ormuzului și o economie iraniană aflată în „prăbușire totală”.

Context extins, pentru cine urmărește tabla mare: presiunea economică asupra Iranului nu se joacă doar la Teheran — se joacă și la Beijing, la Ankara și, indirect, la Moscova, într-un joc geopolitic în care fiecare barril de petrol blocat în Ormuz devine o monedă de negociere pentru altcineva. Cine câștigă cu adevărat dintr-un Iran izolat economic, și cine ar pierde cel mai mult dintr-o eventuală prăbușire bruscă a regimului — sunt întrebări pe care rapoartele oficiale, concentrate pe cifre și declarații, preferă să nu le pună explicit.

Mai puțin de două săptămâni după ce Bessent a lansat Economic Outcast promițând să „asfixieze” economic Teheranul, cele mai clare dovezi ale impactului nu vin de la Washington, ci din interiorul Iranului însuși. Chiar președintele iranian a recunoscut săptămâna trecută că benzina nu mai intră în țară. Oficiali iranieni de rang înalt spun acum că țara ar mai putea rezista doar două luni.

Sursă: Breitbart News (breitbart.com)