Mearsheimer la Valdai: cine beneficiază de teoria puterii?

n profesor american de la Universitatea din Chicago urcă pe scena celui mai influent forum de discuții al Rusiei și le explică rușilor exact ceea ce Kremlinul vrea să audă de ani buni — că lumea e o junglă în care doar acumularea de putere garantează supraviețuirea. Coincidență sau nu, platforma aleasă pentru această afirmație nu e una neutră.

John Mearsheimer, profesor de științe politice la Universitatea din Chicago, a susținut în cadrul unei discuții la Clubul rus de Discuții Valdai — considerat cel mai influent grup de reflecție geopolitică din Rusia — că cea mai bună strategie pentru superputeri precum Rusia, China și Statele Unite este să își sporească puterea, într-un sistem internațional pe care el îl descrie drept unul de „anarhie internațională”.

Ce nu se spune în rapoartele oficiale despre Clubul Valdai

Clubul Valdai nu este un simplu institut academic. De la înființare, el a funcționat ca vitrină intelectuală pentru poziționările Kremlinului în fața publicului occidental, adunând anual analiști, foști diplomați și academicieni occidentali dispuși să dezbată — sau, spun criticii, să legitimeze — narativele geopolitice ale Moscovei. Faptul că un profesor american de talia lui Mearsheimer, cunoscut pentru teoria „realismului ofensiv”, alege această scenă pentru a vorbi despre necesitatea acumulării de putere ridică întrebarea firească: cine beneficiază de fapt de această mesagerie?

Teoria puterii, în context mai larg

Mearsheimer este de multă vreme o voce controversată în mediul academic occidental, criticat pentru poziții considerate favorabile Rusiei în privința războiului din Ucraina și pentru argumentul că extinderea NATO ar fi provocat, nu prevenit, conflictul actual. Cronologia apariției sale la Valdai — un forum folosit constant de oficialii ruși pentru a-și justifica acțiunile pe scena internațională — se înscrie într-un tipar mai vechi: vocile occidentale critice la adresa ordinii liberale internaționale găsesc constant o platformă generoasă la Moscova.

Ceea ce rămâne nespus în relatările oficiale despre acest gen de evenimente este exact această simbioză: teoriile despre „anarhia internațională” și necesitatea puterii brute nu sunt doar exerciții academice abstracte, ci argumente care, odată rostite la Valdai, capătă o funcție de propagandă greu de separat de conținutul lor teoretic.

Rămâne de văzut dacă discursul lui Mearsheimer va fi citat selectiv de mass-media rusă drept validare intelectuală occidentală pentru politica externă a Kremlinului — un tipar care s-a repetat de multe ori în trecut cu alți invitați ai clubului.

Sursă: Flux24.ro