Hormuz „sub control naval SUA”

ashingtonul declară că strâmtoarea Hormuz e „complet deschisă și sub controlul Marinei SUA” exact în momentul în care Teheranul amenință cu o nouă „zonă de excludere maritimă” — o coincidență de cronologie care merită privită cu atenție, nu doar consumată ca știre de agenție.

Un oficial american de rang înalt a declarat pentru Al Jazeera că strâmtoarea este acum controlată de flota americană, afirmație venită după o operațiune navală de luni de zile pentru curățarea minelor iraniene. Oficialul susține că Washingtonul se așteaptă la o creștere a traficului naval și că este mulțumit de volumele actuale de petrol și gaze care tranzitează zona. Ce nu se explică în detaliu: cum anume o „operațiune de curățare” de patru luni, desfășurată noaptea, cu vehicule subacvatice și submarine fără echipaj, devine subit un argument de propagandă geopolitică livrat public exact în ziua în care Iranul ridică miza retoric.

Mohsen Rezaei, secretarul Consiliului Suprem de Securitate Națională al Iranului, a anunțat duminică instituirea unei noi zone interzise, care ar porni de la linia de blocaj a Marinei SUA și s-ar extinde în Golful Persic. „În zilele și săptămânile următoare, vom anunța o zonă restricționată în afara strâmtorii Hormuz, care începe de la linia de blocaj a Marinei americane… și se extinde în Golful Persic de cealaltă parte”, a spus Rezaei. Navele care intră în zonă cu intenția de a tranzita Hormuz ar urma să fie plasate pe o listă de sancțiuni iraniene — deși Teheranul nu a oferit detalii concrete despre modul în care ar aplica efectiv restricțiile.

Rezaei a mers mai departe luni, prezentând explicit zona de excludere drept răspuns la campania economică americană împotriva Iranului. „În ultimele zile, Washingtonul a primit un avertisment clar din partea noilor rachete iraniene”, a scris el pe X. „Războiul economic va fi întâmpinat cu o zonă de excludere maritimă în tot Golful Persic, până la perimetrul de blocaj.” A adăugat că postura operațională față de navele de război și bazele americane a fost „recalibrată fundamental” — limbaj care sună mai mult a avertisment intern pentru consum politic decât a plan militar detaliat.

Comandamentul Central al SUA a anunțat luni că forțele americane au redirecționat 94 de nave comerciale, au dezactivat trei și au abordat două de la reimpunerea blocadei navale a porturilor iraniene, la mijlocul lunii iulie — număr în creștere față de 92 cu o zi înainte. Aproximativ 20 de nave de război americane rămân implicate în aplicarea blocadei, potrivit oficialului citat, care a descris campania de presiune economică drept „cea mai reușită blocadă din istorie” — o formulare triumfalistă care, în sine, ar trebui să ridice o sprânceană oricărui cititor obișnuit cu retorica de război.

Financial Times a relatat duminică faptul că scafandri și membri ai Navy SEAL au petrecut aproximativ patru luni lucrând noaptea, folosind bărci fără pilot, vehicule subacvatice și sonar pentru a localiza și distruge minele. Organizația Maritimă Internațională estimează că fuseseră plasate circa 80 de mine în strâmtoare. Amiralul Brad Cooper, comandantul CENTCOM, a confirmat luna trecută că liniile de navigație recunoscute internațional au fost curățate de minele plasate „acum luni de zile” de Garda Revoluționară Iraniană, numind momentul un „reper major”. „Circumstanțele au fost dificile și periculoase, ca să spunem puțin, dar am dus treaba la capăt”, a spus Cooper, adăugând: „Astăzi, liniile de navigație internaționale sunt deschise și avem un impuls în creștere.”

Președintele Donald Trump anunțase cu câteva zile înainte că Marina a înlăturat sau detonat toate minele din apele internaționale din Hormuz, avertizând că orice navă iraniană care ar încerca să planteze mine noi va fi „distrusă imediat și sistematic”. Oficiali americani au numit ulterior momentul un „punct de cotitură” care ar fi privat Teheranul de una dintre principalele sale pârghii asupra piețelor globale de energie. „Iranienii au pierdut controlul asupra strâmtorii”, a spus un oficial american la momentul respectiv. „Acum SUA o controlează.” Cine beneficiază cel mai clar de acest narativ? Piețele de energie occidentale, dar și administrația americană, care are nevoie de o victorie vizibilă în plin conflict cu Teheranul.

În ciuda atacurilor și amenințărilor iraniene continue, volume substanțiale de energie din Golf circulă din nou prin strâmtoare sub protecție americană. Secretarul american al Energiei, Chris Wright, a declarat duminică că aproximativ 9 milioane de barili de petrol pe zi trec prin Hormuz, iar fluxurile totale, incluzând conductele regionale, ar fi revenit la „două treimi sau mai mult” față de nivelurile dinainte de conflict.

Oficialii iranieni au răspuns cu amenințări din ce în ce mai explicite. Ministrul iranian interimar al Apărării, Majid Ibn Reza, a afirmat luni că Teheranul deține tehnologia necesară pentru a lovi navele de război americane implicate în blocadă: „Americanii cred că nu avem capacitatea și tehnologia de a viza navele de război participante la blocada economică împotriva poporului nostru. Cu voia lui Dumnezeu, veți vedea rezultatele”, a spus el la televiziunea de stat iraniană. Președintele Parlamentului iranian, Mohammad Bagher Ghalibaf, a amenințat separat interesele petroliere și gaziere americane din regiune, după ce secretarul american al Războiului, Pete Hegseth, avertizase că Washingtonul ar putea distruge tancurile petroliere iraniene dacă Teheranul continuă atacurile asupra forțelor americane. „E simplu: lanțul de producție de petrol și gaze de aici este întins, accesibil și expus. Companiile americane de petrol și gaze din aceste ape și facilități împart aceeași expunere”, a scris Ghalibaf luni. „Loviți activele noastre și veți fi loviți.”

Iranul a încercat, de asemenea, să stabilească un nou aranjament cu Omanul privind navigația prin Hormuz, revendicând repetat progrese către un culoar administrat în comun — o mișcare prin care Teheranul încearcă să-și păstreze un cuvânt de spus asupra tranzitului prin strâmtoare. Însă Omanul a respins discret o propunere iraniană de a percepe taxe de serviciu comune de la navele comerciale, potrivit New York Post, contrazicând afirmațiile anterioare ale Teheranului despre un acord de împărțire a veniturilor din strâmtoare — detaliu care nu a primit aceeași atenție mediatică precum declarațiile belicoase.

Dincolo de schimbul de amenințări, rămâne o întrebare mai largă: într-un context în care România și restul Europei resimt deja al doilea loc în UE la creșterea prețurilor combustibililor din cauza acestui conflict, cine plătește efectiv factura acestei „lupte pentru control” asupra unei strâmtori prin care trece o parte semnificativă din energia mondială? Cronologia — operațiune de curățare minuțioasă, anunț triumfalist american, urmat imediat de amenințare iraniană — ridică întrebarea dacă nu cumva ambele părți joacă, în paralel, un joc de imagine pentru publicul intern, în timp ce realitatea de pe teren rămâne mult mai fluidă decât declarațiile oficiale lasă să se înțeleagă.

Poziția oficială a Washingtonului rămâne, deocamdată, simplă: strâmtoarea Hormuz este „complet deschisă și sub controlul Marinei SUA”. Rămâne de văzut cât va rezista această afirmație în fața următoarei runde de amenințări de la Teheran.

Sursă: Breitbart News (breitbart.com)