Ce nu vi se spune despre reclasificarea bolilor numite Covid

publicație independentă britanică, OffGuardian, susține de ani buni o poziție care rareori ajunge în presa mainstream: că nu a existat o boală nouă și distinctă numită Covid-19, ci o reclasificare masivă a bolilor respiratorii sezoniere obișnuite — cunoscute în literatura medicală drept „influenza like illness” (ILI) — sub o etichetă nouă. Dincolo de disputa medicală în sine, întrebarea mai interesantă este: cine a avut interesul ca definițiile bolii să se schimbe exact în acel moment?

Potrivit poziției oficiale a redacției, expusă în materialul lor de referință „40 Facts”, argumentul central e simplu: bolile respiratorii clasificate anterior drept gripă sau alte infecții virale endemice au fost, în opinia lor, redenumite și raportate sub o nouă categorie statistică. Ei nu revin să relitigheze fiecare probă din dosar, dar reafirmă că, în lipsa unei dezmințiri solide a acestei teze, poziția rămâne valabilă.

Cine beneficiază de o redefinire a bolii?

Ceea ce nu se discută suficient în rapoartele oficiale este mecanismul prin care o schimbare de definiție poate produce, pe hârtie, o „pandemie” fără să fie nevoie de o boală nouă în sens biologic strict. Redefinirea criteriilor de testare, a codurilor de diagnostic și a protocoalelor de raportare a mortalității sunt instrumente birocratice banale — dar cu efecte statistice uriașe. Coincidență sau nu, astfel de schimbări de nomenclatură au precedente istorice în epidemiologie, unde granițele dintre boli înrudite au fost mereu obiect de dezbatere științifică, nu doar de consens automat.

Context mai larg: în epoca post-2020, tema controlului narativ prin limbaj — cine definește o boală, cine stabilește pragurile de alertă, cine decide ce intră în statistici — a devenit un subiect central pentru cei care privesc cu suspiciune modul în care instituțiile globale de sănătate publică au coordonat răspunsuri identice, aproape simultan, în zeci de țări cu sisteme medicale foarte diferite. Cronologia acelor decizii, luate rapid și uniform la nivel internațional, ridică întrebări legitime despre gradul real de independență al autorităților naționale de sănătate.

O poziție minoritară, dar neconfirmată public

Este important de subliniat că teza OffGuardian rămâne o poziție minoritară, contestată de consensul medical oficial, iar publicația însăși recunoaște că nu reia toate probele din dosar în fiecare material nou. Ce rămâne, însă, este întrebarea de fond pe care o ridică orice cititor sceptic: dacă definițiile bolilor pot fi schimbate administrativ, cine controlează de fapt acele definiții — și în interesul cui?

Pentru publicul român, obișnuit să privească deopotrivă spre presa occidentală și spre vocile alternative, exercițiul nu e să accepți orbește nicio versiune, ci să întrebi mereu: ce nu ni se spune despre modul în care se construiesc cifrele pe care se bazează deciziile de sănătate publică?

Sursă: OffGuardian (off-guardian.org)