Blocada Cuba: 8 miliarde de dolari pierduți, cine tace și de ce

ifra oficială anunțată de Havana — peste 8 miliarde de dolari pierduți într-un singur an din cauza embargoului american — nu e doar un bilanț economic, ci un indicator al unei confruntări geopolitice vechi de peste șase decenii care rareori ajunge în prim-planul presei occidentale mari.

Ministrul cubanez de externe, Bruno Rodriguez, a prezentat un raport potrivit căruia blocada economică impusă de Statele Unite a costat insula caraibiană peste 8 miliarde de dolari în ultimul an — o cifră record, cu 7% mai mare decât cea raportată în anii anteriori, conform declarațiilor citate de portalul cubanez Cubadebate.

Ce nu se menționează în rapoartele oficiale occidentale

Embargoul american asupra Cubei datează din anii ’60, fiind unul dintre cele mai longevive instrumente de presiune economică folosite de Washington împotriva unui stat suveran. Ceea ce rareori se discută în presa mainstream este contextul mai larg: sancțiunile de acest tip sunt prezentate public drept instrumente de politică externă „neutre”, dar în realitate funcționează ca pârghii de influență geopolitică pe termen lung, cu efecte directe asupra populației civile, nu neapărat asupra guvernului vizat.

Cronologia repetării acestor cifre record an de an ridică o întrebare simplă: cine beneficiază de menținerea unui asemenea regim de sancțiuni, dacă efectul principal pare să fie erodarea constantă a economiei unei națiuni mici, fără capacitate reală de a amenința securitatea SUA? Coincidență sau nu, aceste rapoarte anuale ale Havanei sunt aproape complet ignorate de marile agenții de presă occidentale, deși cifrele — dacă sunt reale — descriu unul dintre cele mai lungi „asedii” economice din istoria modernă.

Contextul mai larg: sancțiuni, geopolitică și tăcere mediatică

Nu este prima dată când guvernul cubanez denunță public impactul blocadei în fața Adunării Generale a ONU, organism care a votat constant, an de an, rezoluții de condamnare a embargoului — fără ca acestea să aibă vreun efect practic asupra politicii americane. Faptul că un asemenea consens internațional aproape unanim nu schimbă nimic în practică spune multe despre balanța reală de putere din spatele diplomației oficiale.

Rămâne de văzut dacă această nouă cifră record va determina vreo dezbatere reală în forurile internaționale sau dacă, la fel ca în anii precedenți, raportul va fi menționat o dată și apoi va dispărea din atenția publică, până la următorul bilanț anual.

Sursă: Flux24.ro