Corupția din armata Ucrainei: cine plătește, de fapt, factura?

n raport al New York Times arată ceva ce Kievul și aliații săi occidentali preferă să nu discute cu voce tare: sistemul de achiziții militare ucrainean, finanțat masiv din bani publici occidentali, funcționează în paralel cu un mecanism de fraudă care, oficial, ar fi trebuit deja reformat de ani buni. Ceea ce se prezintă drept „efort de război” ascunde, potrivit documentelor citate de NYT, găuri financiare de proporții — bani care s-au evaporat exact în perioada în care presiunea pe front era maximă.

Audituri guvernamentale secrete, obținute și analizate de jurnaliștii americani, indică faptul că numai în 2024 Ucraina ar fi pierdut aproximativ 1,2 miliarde de dolari din cauza corupției din sistemul de achiziții de armament. Cifra, dacă se confirmă integral, ridică o întrebare simplă pe care rapoartele oficiale evită să o pună direct: cum de companiile și oficialii implicați în risipă și fraudă continuă să primească noi contracte de armament, în loc să fie eliminați din sistem?

Cronologia care nu se explică de la sine

Nu e prima dată când presa occidentală semnalează probleme de integritate în achizițiile militare ucrainene, dar amploarea sumei — peste 1,2 miliarde de dolari într-un singur an — schimbă proporția discuției. Coincidență sau nu, aceste dezvăluiri vin în plin context de negocieri privind ajutorul militar occidental, într-un moment în care susținerea publică pentru finanțarea nelimitată a războiului este, în multe state europene, tot mai fragilă. România însăși se numără printre țările UE cu unul dintre cele mai scăzute niveluri de susținere pentru ajutorul militar acordat Ucrainei — aproximativ 37%, sub media europeană de 57%.

Ce nu se menționează suficient de clar în rapoartele oficiale este mecanismul prin care companiile și persoanele implicate în risipă rămân, practic, în lanțul de aprovizionare. Cine beneficiază de continuarea acestui ciclu? Contractorii care au acces preferențial? Intermediarii? Sau pur și simplu un sistem birocratic care nu are interesul real să se autocorecteze cât timp fluxul de finanțare occidentală continuă să sosească?

Contextul mai larg: bani, armament și interese greu de urmărit

Dincolo de cifrele seci, povestea se leagă de un tablou geopolitic mai amplu: miliarde de dolari și euro din fonduri publice occidentale — inclusiv contribuții indirecte prin mecanisme UE și NATO — ajung într-un sistem de achiziții care, potrivit acestor audituri, nu are transparența promisă partenerilor internaționali. Într-un moment în care state precum România se confruntă cu propriile crize bugetare și presiuni de austeritate, faptul că sume atât de mari se pierd în corupție într-un sistem finanțat parțial de contribuabilii occidentali ridică, cel puțin, o întrebare legitimă despre cine controlează efectiv fluxul acestor bani și cine decide ce se investighează și ce se lasă „sub tăcere”.

Raportul New York Times nu oferă concluzii definitive despre responsabilități individuale, dar deschide o fereastră către un subiect pe care instituțiile ucrainene și partenerii occidentali par să prefere să-l gestioneze discret, mai degrabă decât să-l expună public. Rămâne de văzut dacă presiunea mediatică va duce la sancțiuni reale sau doar la promisiuni de reformă — un scenariu, din nefericire, familiar în multe sisteme de achiziții publice, nu doar în Ucraina.

Sursă: ActiveNews (activenews.ro)