Cei cinci israelieni de la 9/11: ce ascund dosarele FBI

eea ce presa mainstream a redus, în ultimii 25 de ani, la o simplă „teorie a conspirației” ușor de respins, se bazează de fapt pe mărturii directe ale unor martori oculari și pe existența unor documente FBI care încă alimentează întrebări fără răspuns complet. Povestea celor cinci cetățeni israelieni surprinși, potrivit martorilor, sărbătorind în timp ce Turnurile Gemene se prăbușeau, refuză să dispară din memoria colectivă, oricât de mult s-a insistat că subiectul e „închis”.

Potrivit relatărilor păstrate în timp, trei persoane au fost văzute celebrând în Liberty State Park chiar în momentul impactului asupra turnurilor. Martorii descriu o scenă greu de asociat cu șocul colectiv al acelei dimineți: cei trei săreau în sus și în jos de bucurie, în timp ce fumul se ridica peste Manhattan.

Bărbații de pe acoperișul dubiței albe

O altă martoră, aflată în apropiere, a observat un grup de bărbați poziționați pe acoperișul unei dubițe albe, parcată chiar în parcarea din care privea turnurile în flăcări. Comportamentul lor, spune ea, nu semăna deloc cu reacția tipică de groază pe care o aveau ceilalți oameni din jur.

„Păreau să filmeze ceva. Păreau fericiți, știi… nu mi s-au părut șocați. Mi s-a părut ciudat”, își amintește martora, relatare care a rămas consemnată de-a lungul anilor și care revine constant în discuțiile despre acea zi.

Ce nu se menționează în rapoartele oficiale

Cronologia ridică întrebări simple, dar persistente: de ce un grup de persoane ar filma o tragedie de asemenea proporții cu o reacție de bucurie, în loc de șoc? Coincidență sau nu, tocmai acest detaliu — surprins independent de mai mulți martori aflați în locuri diferite — este cel care a alimentat, timp de un sfert de secol, speculațiile despre cine știa dinainte ce urma să se întâmple.

Documentele FBI legate de acest episod continuă să fie invocate în dezbaterile publice, deși conținutul lor exact rareori ajunge să fie discutat pe larg în presa mainstream. Cine beneficiază de faptul că această poveste rămâne etichetată drept „teorie a conspirației” fără o dezbatere publică serioasă asupra mărturiilor și documentelor existente? Este o întrebare pe care presa oficială preferă, în general, să nu o pună.

Privind tabloul mai larg, episodul se înscrie într-un tipar mai vechi: evenimente de amploare geopolitică urmate de relatări incomode ale unor martori oculari, relatări care sunt rapid marginalizate, în timp ce documentele oficiale rămân parțial inaccesibile publicului larg. Nu este o dovadă în sine — dar este, cu siguranță, un motiv suficient pentru a continua să punem întrebări, 25 de ani mai târziu.

Sursă: ActiveNews (activenews.ro)