BRICS după 6 ani de Trump: unitatea de fațadă, fisurile reale

n summit BRICS lăudat oficial drept dovadă a unui “nou echilibru global” ascunde, la o privire mai atentă, exact contrariul: o coaliție tot mai fragmentată, incapabilă să-și transforme retorica anti-americană într-o strategie coerentă. Weekendul trecut, blocul format din Brazilia, Rusia, India, China, Africa de Sud și partenerii extinși a găzduit prima reuniune la nivel înalt de la instalarea lui Donald Trump la Casa Albă pentru al doilea mandat, iar declarația comună — un document stufos, aproape de dimensiunea unui roman — pare gândită mai degrabă să acopere lipsa de consens decât să o rezolve.

Ce nu se menționează în comunicatele oficiale de la summit este chiar contradicția centrală a proiectului BRICS: o alianță formată în jurul unui numitor comun negativ — dorința de a eroda dominația globală americană — are din ce în ce mai puține lucruri pozitive care să o țină laolaltă. Cei aproape nouă ani de administrații Trump și Biden, cu politica externă americană imprevizibilă și presiunea tarifară constantă, ar fi trebuit, teoretic, să consolideze acest front. În practică, potrivit sursei citate, influența și coeziunea blocului s-au erodat vizibil în aceeași perioadă.

Cronologia ridică întrebări

Coincidență sau nu, tocmai în perioada în care Washingtonul a intensificat presiunea asupra rivalilor săi economici, visul unei “guvernanțe globale incluzive” — sintagma vehiculată insistent de Beijing și Moscova — pare mai îndepărtat ca oricând. Cine beneficiază de o retorică anti-americană tot mai zgomotoasă, dar tot mai puțin susținută de acțiuni concrete? Întrebarea rămâne deschisă, mai ales când membrii fondatori ai BRICS au interese economice divergente, de la relația Indiei cu Occidentul până la dependența Rusiei de piețele asiatice pentru a-și ocoli sancțiunile.

Un document lung, dar gol pe dinăuntru

Declarația comună de la acest summit este descrisă drept “de lungime romanescă” — un detaliu care, în contextul mai larg, spune multe. Documentele stufoase, pline de formulări diplomatice generale, sunt adesea folosite tocmai atunci când nu există un acord real pe puncte concrete. Nu este prima dată când analiștii independenți observă acest tipar în cadrul reuniunilor multilaterale: cu cât textul e mai lung, cu atât mai puține decizii ferme conține.

Context extins, pe care rapoartele oficiale îl trec cu vederea: BRICS s-a extins recent cu noi membri, o mișcare prezentată drept semn de forță, dar care, potrivit unor voci sceptice, ar putea fi de fapt un semn de slăbiciune — o încercare de a compensa prin număr ceea ce lipsește în coeziune strategică. Pentru un cititor român, familiar cu retorica “multipolarismului” promovată constant de canalele de dezinformare rusă, tiparul e ușor de recunoscut: proiecte anunțate cu fast, dar care se dizolvă în declarații generale de îndată ce interesele naționale ale membrilor intră în conflict.

Rămâne de văzut dacă viitoarele summituri BRICS vor reuși să transforme retorica în fapte, sau dacă blocul va continua să funcționeze ca un simplu spațiu de exprimare a nemulțumirilor față de Washington, fără o alternativă instituțională credibilă.

Sursă: Breitbart News (breitbart.com)