Baza navală SUA din Bahrain: ce ascunde retragerea tăcută

Când oficialul care conduce Marina SUA recunoaște public că o bază-cheie din Orientul Mijlociu a fost „făcută praf”, iar serviciul nu are de gând să se întoarcă „prea curând”, nu vorbim doar despre pagube materiale — vorbim despre o retragere strategică pe care nimeni nu vrea să o numească așa.

Secretarul interimar al Marinei SUA, Hung Cao, a confirmat pe 9 septembrie, într-un interviu acordat The Epoch Times la finalul unei vizite la un șantier naval din Philadelphia, că baza navală americană din Bahrain — Naval Support Activity Bahrain — a suferit avarii semnificative în urma atacurilor iraniene. „Au făcut praf Bahrainul”, a spus Cao, oferind astfel prima confirmare oficială directă a impactului conflictului asupra instalației, după ce imagini din surse deschise sugeraseră deja acest lucru.

Marina americană gestionează de ani buni operațiunile flotei din Orientul Mijlociu chiar din această bază. Forțele iraniene au început să o vizeze după ce SUA și Israel au lansat atacuri asupra Iranului pe 28 februarie. Cronologia ridică o întrebare simplă: cum a ajuns un sediu logistic considerat esențial pentru prezența americană în regiune să devină, în doar câteva luni, o țintă vulnerabilă pe care Pentagonul evită să o repare?

Un echipaj epuizat și o bază abandonată

Luna trecută, după informații conform cărora echipajul portavionului USS Abraham Lincoln resimțea presiuni tot mai mari după luni de susținere a operațiunilor de luptă din regiune, Marina a confirmat că acțiunile de luptă au perturbat rutele tradiționale de aprovizionare. Totuși, serviciul a insistat că echipajul a avut acces continuu la apă potabilă, mese sănătoase și aer condiționat funcțional — un detaliu care sună mai mult ca un mesaj de relații publice decât ca o garanție reală.

La un eveniment de tip „town hall” organizat de Marină pe 31 august, o militară strămutată de la NSA Bahrain l-a întrebat pe șeful operațiunilor navale, amiralul Daryl Caudle, dacă își va recupera bunurile personale rămase pe bază. Caudle a răspuns că serviciul lucrează la un plan de reunire a personalului cu bunurile sale, dar a admis fără ocolișuri că nu există planuri de revenire la bază „prea curând”. Ce nu se menționează explicit este cât timp înseamnă, de fapt, acest „prea curând” — luni, ani, sau poate niciodată.

Întrebat dacă Marina va trebui să repare NSA Bahrain pentru a-și susține forțele în regiune, Cao a răspuns evaziv: „Am un grup de lucru care se ocupă de asta.” O formulare care, în limbaj birocratic, înseamnă de obicei că decizia finală încă nu a fost luată — sau că nu vrea să fie anunțată public.

Cine beneficiază de retragerea americană din regiune?

onflictul cu Iranul a alimentat o dezbatere mai amplă despre utilitatea continuă a bazelor militare americane din Orientul Mijlociu. Jim Webb, veteran al infanteriei marine și consultant independent în securitate națională, a declarat pentru The Epoch Times că declarațiile lui Cao sugerează că actuala postură de forță a SUA în regiune „este nesustenabilă fără a rămâne permanent sub atac”. Potrivit lui Webb, nu există nicio modalitate, pe termen scurt, mediu sau chiar lung, prin care SUA să poată apăra adecvat un loc precum NSA Bahrain, cu atât mai puțin restul bazelor logistice din zonă — menținerea trupelor acolo le transformă în „ținte permanente”.

Generalul în rezervă David Petraeus, fost comandant al Comandamentului Central al SUA (CENTCOM), a mers și mai departe într-un interviu acordat The Cipher Brief luna trecută, afirmând că actualele avanposturi militare americane din regiune „nu mai sunt viabile”. Petraeus a dezvăluit un detaliu care nu a fost mediatizat pe larg: actualul comandant al forțelor americane din regiune, amiralul Brad Cooper, a supravegheat recentele operațiuni de luptă mai degrabă de la distanță, decât din sediul înaintat al CENTCOM de la baza aeriană Al Udeid din Qatar. Motivul, spune Petraeus, ține de faptul că Iranul deține acum capabilități pe care nu le avea înainte — un număr mult mai mare de drone și rachete cu raza necesară pentru a lovi instalațiile americane și a ucide sau răni soldați.

Coincidență sau nu, tocmai în ultima săptămână forțele americane au raportat lovirea a 10 petroliere legate de Iran, ca represalii pentru atacurile cu rachete iraniene asupra navelor de război americane — un semnal că, deși baza-cheie din Bahrain e considerată compromisă, angrenajul militar din regiune continuă să funcționeze la turație maximă, doar reconfigurat.

Context extins: retragerea tacită dintr-o bază considerată de decenii un pilon logistic al prezenței americane în Golf nu poate fi privită izolat de tabloul geopolitic mai larg — o eventuală redesenare a hărții militare americane din Orientul Mijlociu, într-un moment în care resursele energetice din regiune rămân miza centrală a competiției globale dintre marile puteri. Ce nu se spune public este cine ar prelua vidul de influență lăsat în urmă, dacă SUA își reduce cu adevărat amprenta militară din Bahrain.

Sursă: ZeroHedge News (zerohedge.com)