Vizita CIA la Moscova: avertisment sau altceva, de fapt?

ficial, șeful CIA John Ratcliffe a zburat la Moscova pentru a transmite un avertisment Kremlinului – dar cronologia acestei vizite, plasată chiar în mijlocul unui conflict american eșuat cu Iranul, aliatul strategic al Rusiei, ridică o întrebare pe care puțini au pus-o public: de ce alegi exact acest moment pentru o discuție "de avertizare", când liniile directe Trump-Putin funcționează deja de ani buni?

Potrivit The Wall Street Journal, care citează oficiali americani familiarizați cu vizita, scopul deplasării lui Ratcliffe – prima vizită cunoscută public a acestuia la Moscova – a fost să transmită liderilor de informații ai Kremlinului un mesaj clar: Rusia să nu atace țări NATO. Vizita a venit după noi evaluări de informații americane, raportate anterior tot de WSJ, potrivit cărora președintele Vladimir Putin ar putea testa în următorii ani rezistența Alianței Nord-Atlantice printr-un atac limitat asupra unei țări membre.

Oficialii americani citați se arată îngrijorați că Putin, presat pe frontul din Ucraina și sub presiune internă, ar putea lansa un atac – de la un cyberatac la o incursiune terestră de mică amploare – probabil asupra unei țări baltice. Unii analiști au sugerat Estonia, o țară care de ani buni emite declarații provocatoare la adresa Moscovei, ca țintă posibilă pentru un asemenea scenariu.

Coincidență sau plan: războiul din Iran a golit arsenalele occidentale

Ce nu se menționează suficient în rapoartele oficiale este conexiunea directă pe care raportul WSJ o face între vulnerabilitatea NATO și consumul masiv de muniție din războiul cu Iranul. Potrivit sursei citate, un deficit critic de muniție occidentală, cauzat de cheltuielile din conflictul cu Iranul, ar putea influența calculul lui Putin. SUA și-au epuizat stocurile anumitor arme din cauza transferurilor către Ucraina de după invazia din 2022, cumulate acum cu conflictul iranian.

Nu întâmplător, pe rețelele sociale au apărut voci sceptice față de explicația oficială. Jurnalistul Mark Ames a remarcat public că șeful CIA a zburat "de urgență" la Moscova chiar în mijlocul unui "război pierdut" al Americii împotriva Iranului – aliatul Rusiei – iar motivul invocat nu a fost o tentativă de a întoarce Rusia împotriva Iranului, ci un avertisment despre un atac ipotetic, viitor, asupra unui aliat NATO. Un alt comentator, Joshua Reid, a subliniat că directorul CIA nu zboară de obicei fără preaviz la Moscova pentru a transmite un mesaj de tipul "nu faceți ce credem noi că vreți să faceți" – mai ales când Trump și Putin au, potrivit acestuia, o linie de comunicare directă.

Rămâne de menționat că, de ani de zile, oficiali occidentali emit declarații alarmiste despre intenția Rusiei de a invada teritorii europene dincolo de Ucraina, fără să existe până acum dovezi concrete ale unei asemenea acțiuni sau intenții.

Escaladare în Ucraina, în paralel cu vizita de la Moscova

Potrivit Bloomberg, citând trei persoane apropiate Kremlinului, Rusia s-ar pregăti să escaladeze atacurile asupra Ucrainei, după ce a concluzionat că negocierile pentru un acord de pace au ajuns într-un impas. Pentru moment, Rusia analizează intensificarea atacurilor cu rachete balistice convenționale asupra Kievului, inclusiv asupra centrului capitalei, și asupra unor obiective de infrastructură din alte orașe ucrainene.

Cine beneficiază de o astfel de escaladare, chiar în perioada în care CIA transmite "avertismente" la Moscova? Întrebarea rămâne deschisă, mai ales că prețul petrolului a reacționat imediat la aceste informații, revenind pe creștere.

Frontul iranian: acorduri parțiale și calm fragil în Strâmtoarea Hormuz

Un purtător de cuvânt al Gărzii Revoluționare Iraniene (IRGC) a anunțat că Iranul și Omanul au ajuns la un acord privind împărțirea veniturilor din Strâmtoarea Hormuz, potrivit agenției Tasnim. Practic, schema de "taxare" a fost stabilită, existând discuții despre reluarea traficului pe bază "interimară". Oficialul iranian a precizat: "Am început negocierile cu Omanul acum aproximativ o lună și am ajuns la rezultate acceptate de ambele părți", adăugând că acordurile privesc atât cota fiecărei țări în apele strâmtorii, cât și partea Iranului și Omanului din venituri – acuzând, în același timp, Statele Unite că ar fi blocat anterior negocierile.

Teheranul continuă totuși să insiste ca Statele Unite să ridice blocada navală asupra porturilor sale. Președintele Parlamentului iranian, Mohammad Bagher Ghalibaf, a transmis un mesaj cu dublu sens: negocierile cu SUA nu echivalează cu o retragere din cerințele Iranului. "Negocierea, din punctul meu de vedere, nu are valoare intrinsecă și nici nu este un tabu; nu este absolut bună, nici absolut rea", a scris acesta într-o scrisoare adresată criticilor mai radicali, citată de agenția IRNA, insistând că dialogul nu înseamnă abandonarea rezistenței față de "agresiunea americano-israeliană".

În același timp, Washingtonul pare să nu se grăbească spre o nouă acțiune militară. Secretarul de stat Marco Rubio a transmis mai multor oficiali străini că, "pentru moment", SUA nu planifică noi atacuri asupra Iranului, concentrându-se în schimb pe alte mijloace de presiune, în special pe inițiativa de sancțiuni anunțată luni de Scott Bessent – "Ziua Z economică" împotriva Iranului, care include sancțiuni secundare pentru orice țară care nu se conformează. Potrivit Axios, un oficial american a precizat că, deși Rubio a exclus revenirea la operațiuni militare majore, nu a exclus posibilitatea unor lovituri dacă Iranul atacă primul. Un alt oficial a numit deminarea Strâmtorii Hormuz de către marina americană "un moment de răsturnare" în război, care ar neutraliza una dintre principalele pârghii de negociere ale Iranului.

Ministrul de Externe iranian, Abbas Araghchi, și omologul său omanez, Badr Albusaidi, au confirmat continuarea lucrului la un "cadru interimar" menit să reia navigația prin Strâmtoarea Hormuz. Televiziunea de stat iraniană a indicat că noul coridor de tranzit va trece prin apele teritoriale iraniene, cu o parte din ruta de ieșire tot prin acestea, coridorul întins pe aproximativ 11 kilometri.

Pe fondul acestor evoluții, prețurile petrolului au continuat să scadă, în timp ce imagini prin satelit arată o creștere a încărcărilor de petrol irakiene din Golful Persic. Cu o zi înainte, președintele Trump a lăsat de înțeles că opțiunile militare rămân pe masă, afirmând că toate minele ar fi fost detonate sau îndepărtate din apele internaționale ale strâmtorii, dar că Forța Spațială americană supraveghează "fiecare centimetru" al zonei și că există o "politică de toleranță zero" privind plasarea de mine. Iranul continuă însă să susțină public că strâmtoarea rămâne "închisă".

Context extins: episodul se petrece pe fondul unei rivalități geopolitice mai vechi, în care fiecare mișcare diplomatică – de la o vizită neanunțată la Moscova până la un acord regional privind o strâmtoare strategică – poate fi citită simultan ca gest de descurajare și ca semnal către piețele de energie, unde miliarde de dolari se mișcă în funcție de percepția riscului. Cine trage sforile în aceste momente de calm fragil rămâne, ca de obicei, o întrebare mai ușor de pus decât de răspuns.

Sursă: ZeroHedge News (zerohedge.com)