Spania: haosul de la Ceuta ajunge pe plajele turistice

eea ce autoritățile spaniole prezintă drept „incidente izolate” pare, privit în ansamblu, un tipar bine conturat: bărbați tineri debarcă în plină zi pe plaje turistice aglomerate, la sute de kilometri de granița cu Maroc, în timp ce radarele de coastă — despre care nimeni nu vrea să vorbească deschis — par să nu vadă nimic.

Zeci de bărbați de vârstă militară au sărit din bărci direct pe plajele aglomerate de pe continentul spaniol în această săptămână, obligând turiștii să își strângă în grabă lucrurile, pe fondul unei crize care se extinde tot mai departe de la Ceuta. Imagini filmate la Cala del Barco, lângă exclusivistul La Manga Club din Cartagena, au surprins momentul în care o ambarcațiune plină cu bărbați nord-africani, majoritatea în adolescența târzie sau la douăzeci și ceva de ani, a acostat aproape de mal, la lumina zilei. Bărbații au sărit în apă, au înotat sau au mers prin apă până la mal și au fugit spre interior pe lângă turiștii uluiți.

Familii întregi și-au strâns prosoapele și umbrelele și au fugit. O femeie a fost auzită spunând că e „o barcă de imigranți ilegali” (patera), îndemnându-și însoțitorii să adune lucrurile și să cheme poliția.

Reacția oficialilor locali — și întrebarea pe care nimeni nu vrea să o pună tare

Primarul din Cartagena, Noelia Arroyo, a declarat: „Acest lucru nu poate fi normalizat. Nu putem accepta ca mafiile de trafic de persoane să ajungă atât de ușor pe țărmurile noastre.” Ea a mai afirmat: „Dacă o barcă de migranți poate ajunge într-un golf ca acesta, poate debarca sub privirile cetățenilor și apoi poate pleca, trebuie să ne întrebăm cum funcționează controlul frontierelor noastre maritime.”

Fostul primar Francisco Bernabe a mers mai departe, punând întrebarea care ridică cele mai multe semne de întrebare: „Cum este posibil ca o barcă de dimensiunea aceea să nu fie detectată de radarul de supraveghere? Sunt stricate? Sunt oprite intenționat? Sau funcționează și pur și simplu sunt ignorate?” — o întrebare retorică, dar care spune multe despre încrederea tot mai scăzută a localnicilor în sistemul oficial de control al frontierei.

Autoritățile au raportat ulterior 62 de persoane la bord, dintre care 45 de bărbați adulți, două femei adulte și 15 minori, majoritatea de presupusă naționalitate algeriană. Poliția și Crucea Roșie au intervenit abia după ce ambarcațiunea se întorsese deja și plecase — o cronologie care, cel puțin, ridică întrebări despre viteza reală de reacție a autorităților.

Ceuta: un ciclu care se repetă zilnic

Debarcările vin la câteva săptămâni după ce peste 70.000 de persoane au trecut în enclava spaniolă Ceuta dinspre Maroc. Deși oficialii au susținut că majoritatea au fost returnați, mii au rămas, iar spectacolul debarcărilor deschise pe plajele turistice de pe continent a convins mulți spanioli că mesajul de impunitate s-a răspândit dincolo de enclavă.

În Ceuta, situația rămâne dramatică. Poliția spaniolă a mutat sute de migranți, în majoritate tineri de sex masculin, de pe plaja El Trampolín în facilități temporare situate în zone industriale și militare. Corturi improvizate au fost ridicate chiar și după ce guvernul insistase anterior că toți cei intrați ilegal vor fi returnați în Maroc — o promisiune care, la doar o săptămână distanță, s-a transformat în tabere de campanie. În câteva ore, aceeași plajă a fost reocupată. Sindicatele de poliție descriu un ciclu zilnic de evacuare, transfer și reocupare, fără niciun sfârșit în vedere, în timp ce cei responsabili pentru o soluție de durată rămân tăcuți.

Echipele de curățenie au revenit pe plajă după ce eforturile anterioare fuseseră suspendate din motive de securitate. Nisipul și zonele înconjurătoare deveniseră pline de deșeuri după săptămâni de campare deschisă. Totuși, imediat ce autoritățile eliberau porțiuni, grupuri noi se mutau înapoi.

Criză sanitară — versiuni contradictorii

Spitalele și centrele medicale din Ceuta au raportat o creștere a cazurilor de scabie, rujeolă, impetigo și tinea. Polițiști și militari implicați în operațiune au contractat, la rândul lor, scabie. Ministerul Apărării din Spania a confirmat 24 de cazuri în rândul trupelor, dar a insistat că infecțiile nu au legătură cu afluxul de migranți, atribuindu-le umidității și condițiilor precare din cazărmi — o explicație pe care sindicatele militare nu par să o accepte fără rezerve.

Medicii de pe teren descriu o realitate diferită de cea oficială: o „catastrofă sanitară”, cu spitale suprasolicitate, medicamente pe terminate și cazuri de tuberculoză, scabie, impetigo și gastroenterită legate de așezările supraaglomerate de pe plajă și de lipsa de igienă. Un medic a descris Ceuta ca fiind „practic transformată într-un adevărat cartier mizer”, cu mii de oameni trăind în colibe improvizate pe nisip.

Spații publice pierdute și acuzații grave

Locuri de joacă frecventate de copiii localnicilor au fost preluate de grupuri de bărbați tineri. Voluntarii care se ocupă de coloniile de pisici din zonă raportează dispariția animalelor, cu cadavre mutilate și păsări pe jumătate mâncate găsite lângă tabere. Cu doar două săptămâni înainte de începerea anului școlar, migranți au ocupat și au avariat cel puțin o clădire educațională din Ceuta, imaginile stării lăsate în urmă determinând apeluri pentru dezinfectare completă înainte ca elevii să revină.

Cea mai gravă acuzație vine din partea poliției: sute de migranți minori ar trebui mutați deoarece fete sunt duse în munții din jur pentru viol în grup. Reprezentanții Gărzii Civile au confirmat anterior mai multe agresiuni sexuale de la trecerile din iulie, inclusiv cazuri cu victime foarte tinere. Mame din zonă au apărut plângând pe camere, povestind că fiicele lor adolescente nu se mai pot mișca liber fără însoțitor bărbat și că unele familii au fugit deja din oraș sau și-au trimis copiii pe continent.

Context extins: un tipar care depășește Spania

Ceea ce nu se menționează în rapoartele oficiale este că fenomenul debarcărilor „la vedere”, pe plaje turistice bine populate, coincide cu o perioadă de presiune extremă asupra sistemelor de control al frontierelor externe ale UE — de la Marea Mediterană până la granițele estice ale blocului comunitar. Coincidență sau nu, aceleași întrebări despre radare „defecte” sau resurse insuficiente revin an de an, iar cine beneficiază de un asemenea haos administrativ rămâne o întrebare deschisă: rețelele de trafic de persoane, cu siguranță, dar și actorii politici care folosesc criza pentru a-și construi narative electorale, de o parte sau de alta a spectrului.

Guvernul spaniol continuă să vorbească despre returnări și măsuri temporare, dar imaginile de pe plajele Murciei și de pe nisipul Ceutei spun o cu totul altă poveste — una despre debarcări tot mai îndrăznețe și o criză care s-a mutat, ireversibil, dinspre enclava africană spre peninsula spaniolă însăși.

Sursă: ZeroHedge News (zerohedge.com)