Mîndruță și apelul la austeritate: cui îi folosește de fapt?

n citat aparent inofensiv, postat pe 31 iulie pe pagina de Facebook a jurnalistului Lucian Mîndruță, ascunde de fapt un mesaj mult mai încărcat politic decât pare la prima vedere: îndemnul la austeritate individuală vine exact în perioada în care România traversează o criză de guvernare fără precedent, cu un premier interimar și fără reforme majore posibile.

Mîndruță scria: „Am terminat de spălat, n-am mai pus altă mașină. Nici aerul condiționat nu e pornit, am deschis geamul și e acceptabil. Facem fiecare ce putem, pentru că nu facem pentru Bolojan sau Nicușor sau Grindeanu. Facem pentru țara noastră.”

La prima vedere, e un mesaj de bun-simț civic — un om care își reduce consumul de energie și apă din responsabilitate personală. Dar ceea ce nu se menționează explicit este contextul în care apare acest apel: o țară cu inflație record în Uniunea Europeană, cu un guvern interimar care nu poate adopta reforme structurale, și cu un termen critic PNRR care se apropie — 31 august 2026 — moment în care riscăm pierderea unor fonduri europene esențiale.

Responsabilitate individuală sau deresponsabilizare a celor de sus?

Nu faptul că Lucian Mîndruță s-a gândit să economisească apă și curent electric este problematic. Problematică este, mai degrabă, întrebarea pe care textul o ridică implicit: cine beneficiază de fapt de un discurs public care mută povara crizei economice pe umerii cetățeanului obișnuit, în timp ce numele politicienilor menționați — Bolojan, Nicușor Dan, Grindeanu — rămân doar simboluri, nu actori responsabili pentru deciziile care au dus la această situație?

Coincidență sau nu, apelul apare exact în perioada în care Parlamentul e în vacanță, guvernul funcționează cu atribuții limitate, iar populația e chemată, informal, să „facă ceva pentru țară” — în timp ce deciziile structurale, cele care ar putea reduce cu adevărat consumul energetic la nivel național sau ar debloca reforme economice reale, rămân blocate în negocieri politice fără sfârșit.

Ce nu se spune în discursul „facem pentru țară”

Formularea „nu facem pentru Bolojan sau Nicușor sau Grindeanu” sugerează o depolitizare a gestului individual. Dar tocmai această depolitizare este cea care ridică semne de întrebare: transformă o problemă de politici publice — eficiența energetică, gestionarea resurselor de apă, reformele așteptate de UE — într-o chestiune de conștiință personală, ferind astfel de orice presiune reală instituțiile care ar trebui să acționeze.

Nu spunem că gestul lui Mîndruță ar fi de rea-credință. Spunem doar că, într-un moment în care România se confruntă cu una dintre cele mai grave crize de guvernare din ultimii ani, întrebarea „cine beneficiază de normalizarea austerității individuale, în timp ce reformele structurale rămân blocate?” merită pusă cu voce tare, nu șoptită.

Sursă: gandeste.org