Mamdani la Ground Zero: familiile 9/11 cer să nu apară

este 66.000 de semnături într-un pic mai puțin de trei săptămâni nu sunt un accident statistic, ci un semnal politic pe care primarul New York-ului, Zohran Mamdani, îl ignoră cu asumare: familiile victimelor din 11 septembrie nu îl vor la ceremonia de comemorare de la Ground Zero, la 25 de ani de la atacuri, iar el a anunțat deja că va participa oricum.

Petiția de pe Change.org nu e o simplă manifestare de nemulțumire generică, ci construiește un dosar punct cu punct. Organizatorii scriu că aniversarea „este una a memoriei, ancorată în valori americane comune: respect pentru victime, recunoașterea gravității atacurilor și o respingere clară a ideologiilor care au contribuit la o asemenea violență”. Ceea ce nu se spune direct, dar reiese clar din context, este că participarea lui Mamdani ar fi percepută ca o legitimare a unor poziții pe care familiile le consideră incompatibile cu spiritul zilei.

Dosarul de acuzații: retorică, asocieri, tăceri

Petiția enumeră o serie de elemente concrete, nu speculații: Mamdani a refuzat în repetate rânduri să condamne sintagma „globalize the intifada”, considerată de mulți drept un apel la violență împotriva evreilor și a Israelului. Consilierul său juridic principal, Ramzi Kassem, a reprezentat în trecut un pilot condamnat într-un plan al al-Qaeda de a bombarda petroliere. Mamdani s-a asociat public și cu comentatorul Hasan Piker, care în 2019 le spunea urmăritorilor săi că America a „meritat” atacurile din 11 septembrie. Cine beneficiază de o asemenea rețea de asocieri tăcute? Nu petiția răspunde la asta — dar întrebarea rămâne suspendată în aer.

Giovanni Galante, organizatorul principal al petiției, estimează că mii dintre semnatari sunt rude ale celor 2.977 de oameni uciși în dimineața aceea. Soția lui, Grace Catherine Galante, avea 29 de ani și lucra pentru Cantor Fitzgerald, la etajul 105 al Turnului Nord — firmă care a pierdut aproximativ 658 de angajați, mai mult decât orice altă companie din turnuri.

Pompierii, poliția și cronologia unei rupturi

Un căpitan FDNY a declarat pentru New York Post că petiția circulă intens prin stațiile de pompieri din tot orașul. Fostul comisar al Pompierilor, Tom Van Essen, care a condus departamentul în timpul și după atacuri — departament care a pierdut 343 de pompieri — a semnat el însuși petiția, glumind că ar vrea o discuție cu primarul chiar la ceremonie. Ce nu se menționează în rapoartele oficiale ale primăriei este amploarea reală a acestei opoziții instituționale, nu doar civile.

Charles G. Wolf, care și-a pierdut soția, Katherine, la doar două săptămâni de la angajarea ei la Marsh & McLennan, spune că Mamdani și-a construit cariera alienând familiile victimelor printr-o agendă percepută ca ostilă țării și prin prietenii cu oameni care minimalizează evenimentele din acea zi. Wolf consideră că locul de onoare la Ground Zero le apartine celor care au susținut familiile de-a lungul anilor, precum fostul guvernator George Pataki.

Maureen Santora, a cărei fiu Christopher a murit la 23 de ani în Turnul Sud — cel mai tânăr pompier ucis în acea zi, ieșit la intervenție după ce tura lui se terminase deja — spune că Mamdani nu a arătat niciodată sprijin pentru comunitatea 11 septembrie și îl numește o figură divizivă a cărei prezență ar submina scopul întregii adunări.

Monica Iken-Murphy, al cărei soț Michael a murit la etajul 84 al Turnului Sud și care a contribuit la construirea Memorialului și Muzeului 11 Septembrie, își fundamentează obiecția pe absența lui Mamdani din comunitate de-a lungul anilor, mai degrabă decât pe politica lui. Ea numește fostii primari Michael Bloomberg și Rudy Giuliani drept cei care merită să fie prezenți la această aniversare.

Nu toate familiile sunt de acord — și asta contează

Nu toate vocile contactate de jurnaliști susțin petiția, iar acest detaliu e important pentru echilibrul poveștii. Ofițerul de poliție pensionat Jim Smith, a cărui soție Moira a fost una dintre cele două femei poliție ucise în acea zi, a refuzat să semneze, spunând că ziua ar trebui să rămână centrată pe victime, nu pe politicieni de orice orientare. Dennis Warchola, al cărui frate pompier Michael a murit cu două zile înainte de pensionarea planificată, spune că s-a întors împotriva lui Mamdani după ce a aflat despre declarațiile sale privind terorismul, dar nu a semnat petiția pentru că nu crede în reducerea la tăcere a nimănui.

Aceste voci disidente rămân însă excepția. Jurnaliștii au contactat peste 150 de familii, iar majoritatea au semnat sau intenționau să o facă, multe cerând anonimat din cauza fricii de represalii — un detaliu care, singur, spune multe despre climatul politic din jurul acestui dosar.

Cronologia ridică întrebări dincolo de cazul particular al lui Mamdani: la un sfert de secol de la 11 septembrie, memoria colectivă americană se dovedește din nou un teren de luptă politică, nu doar un moment de reculegere. Coincidență sau nu, disputa vine pe fondul unor tensiuni geopolitice mai largi legate de Orientul Mijlociu, în care liniile de „cine e de partea cui” s-au reconfigurat vizibil în ultimii ani.

Galante spune că mulți membri ai familiilor plănuiesc să-i întoarcă spatele lui Mamdani, dacă acesta va apărea la ceremonie. „Nu vor să se uite la el”, a spus organizatorul petiției.

Sursă: ZeroHedge News (zerohedge.com)