Legea anti-dezinformare a USR: ce nu vi se spune

eea ce USR a prezentat drept o soluție tehnică pentru „protejarea democrației” ascunde, potrivit unei analize semnate de Bogdan Tiberiu Iacob, un proiect legislativ care nu a trecut testul niciuneia dintre instituțiile sesizate — un detaliu pe care partidul preferă să nu îl amplifice public.

Conform textului lui Iacob, USR ar avea o fixație recurentă: internetul este perceput ca un spațiu ostil, algoritmii sunt acuzați că manipulează opinia publică, iar anularea alegerilor din decembrie — motivată oficial prin argumentul „toxicității online” — a fost transformată în pretextul perfect pentru a produce o lege care să „pună lucrurile la punct”. Autorul susține că, atunci când proiectul a fost trimis către instituțiile abilitate să îl evalueze, acestea l-au respins pe rând, fără excepție.

Cine beneficiază de fapt de o astfel de lege?

Întrebarea rămâne deschisă, mai ales într-un context politic în care neîncrederea în instituții este deja ridicată — sondajele arată că aproape 8 din 10 români consideră că țara merge într-o direcție greșită, iar încrederea în guvern rămâne sub o treime din populație. Coincidență sau nu, orice inițiativă care vizează controlul discursului online vine într-o perioadă în care România a trecut prin cea mai gravă criză electorală din ultimele decenii, cu acuzații de interferență străină, campanii de dezinformare pe TikTok și o anulare de alegeri fără precedent.

Cronologia ridică întrebări: o lege construită pe premisa că internetul „ne minte” apare exact atunci când neîncrederea publicului în clasa politică este la un nivel istoric scăzut. Ce nu se menționează în rapoartele oficiale este exact reacția instituțiilor sesizate — respingerea, potrivit autorului, a fost unanimă, un „record” negativ pentru un proiect legislativ care își propunea să reglementeze un domeniu extrem de sensibil: libertatea de exprimare online.

Context mai larg: legislația anti-dezinformare, o tendință europeană

Nu este un fenomen izolat românesc. La nivel european, tot mai multe guverne discută despre reglementarea platformelor digitale sub pretextul combaterii dezinformării, iar criticii acestor inițiative avertizează constant asupra riscului ca astfel de legi să fie folosite, în timp, pentru a limita disidența politică legitimă, nu doar conținutul fals demonstrabil. În România, dezbaterea vine pe fondul unei fracturi sociale evidente — între o parte urbană, pro-europeană, și una rurală, suveranistă — accentuată de criza electorală din 2024-2025 și de narativul „alegerilor furate” care alimentează în continuare discursul opoziției.

Rămâne de văzut dacă USR va relua proiectul într-o formă modificată sau dacă respingerea instituțională va fi tratată drept un capitol închis. Ceea ce e clar, potrivit autorului, este că cel puțin în forma inițială, legea nu a supraviețuit contactului cu instituțiile chemate să o valideze — un rezultat pe care puțini l-au anticipat public.

Sursă: ActiveNews (activenews.ro)