Fauci, statul paralel și tăcerea suspectă a presei române

ând senatorul american Rand Paul publică, cu sprijinul ministrului Sănătății SUA Robert F. Kennedy Jr., jurnalul intern al doctorului Anthony Fauci și îl obligă pe artizanul gestionării Covid să compară, în mai 2026, în fața unei comisii speciale a Senatului, transmisă în direct pentru întreaga lume — exact aceleași rețele media și instituționale din România care au impus în 2020-2021 narativul oficial ca literă de lege devin brusc tăcute. Coincidență? Profesorul Dragoș-Paul Aligică, membru corespondent al Academiei Române, crede că nu — și explică, într-o analiză publicată pe Facebook, de ce liniștea asta e chiar mai grăitoare decât o reacție agresivă.

Un jurnal secret și o audiere pe care presa română o ignoră

Documentul obținut și publicat de Rand Paul — jurnalul lui Fauci — a fost preluat integral și de ActiveNews, sursa analizei de față. Ceea ce ar fi trebuit să fie un eveniment de presă major pentru orice redacție serioasă a trecut aproape neobservat în fluxul principal de știri din România, spune Aligică. Întrebarea evidentă: de ce exact redacțiile, ONG-urile și „formatorii de opinie” cei mai vocali în perioada pandemiei — cei care etichetau orice scepticism drept „conspirație” — sunt acum cei mai discreți?

Cine decidea ce e „știință” în 2020?

Aligică reamintește un fapt incomod: conceptul de „știință” a fost, în acea perioadă, arondat de o serie de jurnaliști, influenceri, antreprenori de platforme media și ONG-iști — mulți dintre ei, spune profesorul, la limita analfabetismului funcțional în materie de statistică sau metodologie științifică. Aceștia decideau public cine are dreptul să vorbească și despre ce, cu o impunitate care, potrivit analizei, a dus la încălcări ale Constituției, ale libertății de exprimare, de mișcare și de asociere.

Convergența dintre Statul Paralel și Centrala de Propagandă

Punctul central al analizei lui Aligică este ceea ce el numește „convergența dintre Statul Paralel român și Centrala de Propagandă” — o colaborare care, spune profesorul, exista deja înainte de pandemie prin puncte comune de operare, dar care s-a consolidat definitiv în starea de excepție Covid. Practic, susține analiza, pandemia a permis organizarea rapidă a unui sistem de spoliere economică justificat moral, finanțat inclusiv din profiturile generate de măsurile impuse — un aparat care, potrivit profesorului, a stat la baza actualelor dezechilibre macroeconomice, a spiralei inflaționiste și a bulversării bugetului național.

Context extins: fenomenul nu e izolat — în întreaga lume occidentală, gestionarea Covid a devenit un studiu de caz despre cum stările de excepție sanitare pot fi folosite pentru a extinde puteri executive dincolo de cadrul constituțional normal, iar audierea lui Fauci din mai 2026 readuce acest subiect în atenția publică globală tocmai când multe guverne europene, inclusiv cel român aflat într-o criză de guvernare prelungită, se confruntă cu o presiune economică fără precedent.

De la pandemie la război: aceeași rețea, alt pretext?

Aligică observă că, imediat ce publicul român a început să pună întrebări despre fraudele instituționalizate din perioada pandemiei, conflictul din Ucraina a oferit „o gură de oxigen” exact acelorași rețele — jurnaliști și influenceri care, potrivit profesorului, au fost printre beneficiarii direcți ai fondurilor publice din pandemie, undeva la 40 de milioane de euro alocate „la vedere și la prima strigare”. Cine beneficiază de fapt de deturnarea atenției publice către un nou subiect de alarmism? Analiza sugerează că exact cei care s-au compromis cel mai grav în perioada pandemiei au devenit ulterior cei mai vocali militanți pe tema „interferenței” și a războiului — o repoziționare care, spune Aligică, seamănă mai degrabă cu o strategie de acoperire decât cu o convingere autentică.

Concluzia: o ipoteză care nu vrea să fie investigată

Profesorul propune, ca simplă ipoteză de lucru, o legătură directă între modul netransparent de guvernare prin stare de excepție — pandemie, apoi război — și criza economică, politică și instituțională profundă în care se află România astăzi. Refuzul sistemic de a investiga această ipoteză este, spune el, „un motiv de îngrijorare, dar și un indiciu”. Iar faptul că românii urmăresc acum, în direct, dezbaterile din Congresul american despre gestionarea Covid reprezintă, în opinia lui Aligică, un pericol real pentru cei care sperau ca subiectul să rămână îngropat — pentru că le dă românilor idei despre cum ar putea fi investigat, în sfârșit, ce s-a întâmplat în ultimii șase ani în România.

Sursă: ActiveNews (activenews.ro)