Contractul SAFE: ce nu se spune despre armamentul „depășit”

n timp ce autoritățile prezintă contractul de înarmare SAFE drept un pas necesar pentru securitatea națională, o voce din interiorul establishmentului politic ridică o întrebare incomodă: de ce România cumpără armament depășit, cu sume enorme, exact în momentul în care ar fi putut construi propria producție de apărare? Asta a sugerat senatorul AUR Petrișor Peiu, în emisiunea „Ai Aflat!” cu Ionuț Cristache, iar declarațiile sale vizează direct figura pnlistului Nicolae Ciucă.

Semnarea controversatului contract SAFE continuă să nască discuții publice, iar Peiu a mers mai departe decât critica standard de opoziție: el susține că țara noastră a ratat, foarte recent, ocazii excelente de înzestrare a armatei — momente în care ar fi putut investi în capacități proprii de producție, nu în achiziții de echipament considerat depășit.

Cine beneficiază de contractele de armament?

Întrebarea pe care prim-vicepreședintele AUR pare să o pună, chiar dacă nu explicit, este cine are de câștigat atunci când o țară cheltuiește sume uriașe pe tehnologie militară învechită în loc să-și dezvolte industria proprie. Cronologia — ratarea unor oportunități recente de înzestrare independentă, urmată de semnarea unui contract controversat — ridică, cel puțin, semne de întrebare asupra priorităților reale din spatele deciziilor de achiziție militară.

Context extins: dezbaterea nu e izolată. La nivel european, contractele de armament din ultimii ani au devenit un teren fertil pentru acuzații de lobby și interese comerciale ascunse sub umbrela „securității naționale”, iar România, membră NATO cu o bază militară în extindere la Kogălniceanu, nu face excepție de la acest tipar. Coincidență sau nu, discuția despre SAFE apare exact în perioada în care presiunea bugetară și criza politică internă limitează transparența deciziilor strategice.

Ceea ce nu se menționează în rapoartele oficiale este exact miza economică a acestor contracte: cine produce, cine intermediază și cine decide, în ultimă instanță, ce cumpără armata română — și de la cine.

O acuzație care rămâne, deocamdată, o acuzație

Este important de subliniat că afirmațiile lui Petrișor Peiu rămân, la acest stadiu, declarații publice făcute într-o emisiune de televiziune, nu concluzii ale unei anchete oficiale. Contractul SAFE și rolul lui Nicolae Ciucă în acest dosar continuă să fie subiect de dezbatere politică, iar cine beneficiază cu adevărat de aceste decizii de înarmare rămâne o întrebare deschisă.

Sursă: OrtodoxINFO (ortodoxinfo.ro)