Concursuri de matematică sponsorizate de fabricanții de rachete: coincidență?

ompania care produce racheta Tomahawk folosită într-un atac ce a ucis 156 de oameni într-o școală din Iran este aceeași companie care sponsorizează, de peste 15 ani, cele mai populare concursuri de matematică pentru copiii americani. Oficial, e vorba de „educație STEM” și „inspirație pentru viitoarele generații de oameni de știință”. Ce nu se spune la fel de apăsat este că aceste companii — Raytheon (rebranduit RTX), Lockheed Martin, BAE Systems, Boeing — au un interes direct și foarte concret: să normalizeze industria armamentului în ochii copiilor înainte ca aceștia să ajungă la vârsta la care pot semna un contract de angajare.

Cine beneficiază de fapt din faptul că un copil de 12 ani asociază numele Raytheon cu un concurs de matematică distractiv, și nu cu o rachetă de croazieră? Răspunsul pare evident, dar rareori e formulat direct în materialele de presă pozitivă despre aceste „inițiative educaționale”.

Matematica, marca înregistrată a unei companii de armament

Din 2009, Raytheon este sponsorul principal al MATHCOUNTS, organizație non-profit care rulează programe de matematică pentru elevii de gimnaziu din fiecare stat american, plus competiții menite să identifice cei mai talentați copii ai țării. În 2005, compania a lansat programul MathMovesU, care spune despre sine că vrea „să inspire elevii de gimnaziu să se entuziasmeze pentru matematică și știință”. Pe lângă materialele didactice, Raytheon a cheltuit milioane de dolari pe burse, granturi și premii de studiu pentru mii de elevi, profesori și voluntari.

Expoziția itinerantă MathAlive!, cu un slogan de-a dreptul desuet — matematica „2theXtreme” — a călătorit și în Qatar, Kuwait, Emiratele Arabe Unite și Arabia Saudită. Nu întâmplător, exact țările care se numără printre cei mai mari cumpărători de tehnologie militară Raytheon. Coincidență geografică sau strategie de imagine dublă — pentru copii americani și pentru clienți din Golf deopotrivă?

Compania are și un parteneriat de lungă durată cu Girl Scouts of the USA. În 2017 a lansat primul program național de informatică și „cyber challenge” pentru fete de gimnaziu și liceu. Thomas A. Kennedy, pe atunci CEO Raytheon, declara: „Progresul de a diversifica forța de muncă STEM trebuie accelerat… Raytheon și Girl Scouts vor ajuta fetele să se vadă ca viitorii ingineri de robotică, cercetători de date și profesioniști în securitate cibernetică.” Organizația Girl Scouts prezintă, la rândul ei, pe site-ul propriu, povestea de succes a unei foste membre ajunse azi angajată Raytheon — ca model de urmat, cu ghid pas-cu-pas inclus.

Raytheon colaborează și direct cu armata americană: a înființat, împreună cu Boys & Girls Clubs of America, patru „centre de inovație STEM” în Michigan, Oklahoma, Colorado și Washington D.C. — toate în apropierea unor baze militare. Merită amintit că mișcarea de cercetași a fost fondată chiar de Lieutenant-General Robert Baden-Powell ca o etapă pregătitoare pentru înrolarea băieților în armată, îngrijorat că tinerii englezi nu erau suficient de pregătiți fizic pentru un eventual război viitor.

Kirsten Bayes, de la Campaign Against the Arms Trade, nu are dubii asupra intenției din spatele acestor programe: „Părerea noastră este că firmele de armament nu au ce căuta în școli sau colegii, și cu siguranță nu ar trebui să colaboreze cu organizații caritabile pentru educația copiilor. Școlile ar trebui să fie locuri unde copiii învață și se dezvoltă, nu terenuri de recrutare unde companiile de armament își spală activitățile.”

Universitățile ca teren de recrutare

Lockheed Martin organizează anual CYBERQUEST, competiție de liceu care încurajează elevii spre cariere în informații și securitate cibernetică — ediția 2026 s-a desfășurat în 11 locații din SUA, plus online la nivel global. Compania oferă și programe de internship pentru liceeni, susținând că 60% dintre participanți ajung angajați plătiți. Organizează „Lockheed Martin Day” la peste zece colegii, cu simulatoare de zbor, realitate virtuală și chiar elicoptere aterizate direct pe pajiștile campusurilor.

O donație de 1,5 milioane de dolari către University of Texas at Arlington a dus la rebotezarea unei clădiri în „Lockheed Martin Career Development Center” — un exemplu clar de branding instituțional cumpărat cu bani din contracte de armament. Compania se laudă și cu reputația de angajator prietenos pentru femei și persoane LGBT, promovând povestea unei angajate, Haley, care „de copil visa să inventeze lucruri” și azi lucrează ca inginer de rachete și sisteme de tragere — o transformare narativă discretă, de la joacă la arme letale.

De la povești pentru copii la bombardarea unei școli

Boeing derulează programul „Engineering is Elementary”, destinat copiilor de la preșcolar până la gimnaziu, cu scopul declarat de a „crește numărul de oameni de știință și ingineri”. Dar cea mai neobișnuită inițiativă vine de la BAE Systems — gigantul britanic producător de avioane de vânătoare, rachete, obuziere și nave de război — care a publicat o serie de clipuri video în care angajați proprii și membri ai armatei britanice citesc povești clasice copiilor: Rapunzel, Jack și vrejul de fasole, Scufița de Aur, Cenușăreasa, Hansel și Gretel. Chiar și BAE Systems recunoaște, în declarații proprii, că aceste activități au scopul de „a îmbunătăți reputația corporativă la nivel local și național” — un obiectiv de imagine, nu unul pur educațional.

Kirsten Bayes comentează: „Știm că BAE Systems pretinde că cheltuiește până la 100 de milioane de lire sterline pe an pe activități educaționale. Susține că motivele sunt comunitare, dar noi spunem că aceasta e parte din strategia lor de recrutare: influențarea tinerilor fără a le prezenta faptele complete despre ce înseamnă o companie de armament și care ar fi consecințele lucrului pentru ea.”

Cronologia merită urmărită: în timp ce aceste companii investesc în imaginea publică de „prieten al copiilor”, produsele lor sunt folosite, în același interval, în operațiuni militare care ucid copii pe alte continente. Pe 28 februarie, Statele Unite au atacat școala de fete Shajareh Tayyebeh din Minab, Iran, cu o rachetă de croazieră Tomahawk — lansată de pe o navă de război din apropiere — care a dărâmat clădirea. La scurt timp, o a doua rachetă a lovit curtea școlii, chiar acolo unde se adunau supraviețuitorii. Atacul a fost calculat pentru ora 10:45, în plină zi de școală. Cel puțin 156 de persoane, majoritatea eleve, au murit, iar peste 100 au fost rănite. Secretarul american al Războiului, Pete Hegseth, a respins criticile, declarând: „Singurii care ar trebui să fie îngrijorați acum sunt iranienii care cred că vor supraviețui.” Tomahawk-ul este produs de Raytheon, iar subsisteme folosite în operațiune au fost fabricate de o filială BAE Systems.

Un tipar similar apare și în alte conflicte. Arabia Saudită, cel mai mare client de armament al Washingtonului, a folosit tehnologie americană împotriva Yemenului — inclusiv o bombă ghidată laser de 227 kg, produsă de Lockheed Martin, aruncată în 2018 asupra unui autobuz școlar din Dhahyan, ucigând 40 de copii. Un studiu al Universității Brown arată că, în cei doi ani de după 7 octombrie 2023, SUA au cheltuit 21,7 miliarde de dolari pe ajutor militar pentru Israel. Cel puțin 97% dintre școlile din Fâșia Gaza au fost lovite, iar o investigație Human Rights Watch a documentat că cel puțin două bombe GBU-39, fabricate de Boeing în Statele Unite, au fost aruncate asupra Școlii de Fete Khadija din Deir al-Balah, pe 27 iulie 2024.

Context mai larg: industria de apărare americană nu funcționează izolat de politica externă — aceleași companii care finanțează concursuri de matematică pentru copiii din State furnizează, prin contracte guvernamentale multianuale, armamentul folosit în teatrele de operațiuni din Orientul Mijlociu, unde victimele civile, adesea copii, ajung rareori subiect de conversație la evenimentele de PR corporativ. Nu e o teorie, ci un tipar de finanțare documentat public prin contracte de licitație și rapoarte ale organizațiilor pentru drepturile omului.

Cine beneficiază, așadar, din faptul că un copil american crește asociind numele Lockheed Martin cu un simulator de zbor distractiv la un festival de familie, în timp ce, pe cealaltă parte a globului, un alt copil crește cu frica reală a unei lovituri aeriene produse de aceeași companie? Întrebarea rămâne deschisă, dar cronologia faptelor — sponsorizări educaționale în paralel cu atacuri documentate asupra unor școli — ridică, cel puțin, un semn serios de întrebare asupra scopului real al acestor „programe de inspirație STEM”.

Sursă: MintPress News (mintpressnews.com)