BND și Fritz: cronologia germană care ridică întrebări la București

n ziar german de prim rang lansează, la doar câteva zile după un „narativ” pus în circulație chiar de Dominic Fritz, un articol care îi construiește acestuia un profil de martir politic — iar coincidența de calendar merită privită cu atenție, nu ignorată.

Frankfurter Allgemeine Zeitung (FAZ), publicație germană de mare tiraj și cu legături istorice documentate cu structurile de informații de la Berlin, a publicat o analiză dură despre situația politică și judiciară din România. Articolul acuză o alianță informală între PSD și AUR care ar urmări eliminarea liderului USR, Dominic Fritz, primarul Timișoarei, prin modificări retroactive ale Legii Integrității. Fritz urmează să fie eliberat din funcție după ce Curtea Constituțională a declarat neconstituțional amendamentul care îl viza. FAZ critică dur ceea ce numește „capturarea instituțiilor anticorupție” și atitudinea președintelui Nicușor Dan, descris ca transformat „dintr-un luptător neînfricat împotriva corupției într-un om al compromisurilor”.

Cine a lansat prima piatră?

Ce nu se menționează suficient în relatările oficiale este ordinea evenimentelor: naratiunea despre o presupusă „mafie” care îl vânează pe Fritz a fost pusă în circulație de acesta chiar pe 22 august — cu puțin timp înainte ca FAZ să preia și să amplifice subiectul la scară internațională. Cine beneficiază de această secvențiere? Cronologia, cel puțin, ridică semne de întrebare despre gradul de coordonare din spatele poveștii.

Textul jurnalistului George Scarlat, ventilat ulterior și de alte publicații, pune întrebarea direct: BND — Bundesnachrichtendienst, serviciul federal de informații externe al Germaniei — ar fi interesat să pregătească un nou candidat prezidențial „util” pentru România, așa cum ar fi făcut-o, susține autorul, și în cazul fostului președinte Klaus Iohannis. Scarlat notează că decidenții români nu au cedat nici la presiunea anunțată de reținere a 770 de milioane de euro din fonduri europene, cerută de germanul Manfred Weber, președintele PPE, ca urmare a „amendamentului Fritz” — ceea ce, spune el, arată că miza reală a articolului FAZ nu e prezentul, ci viitorul.

Paragraful final al articolului din FAZ este cel care dă de gândit: publicația scrie că „mulți români îl văd pe Fritz ca simbol al luptei împotriva rețelelor de interese din politică, justiție și serviciile secrete” și adaugă că, „devenit și cetățean român, Fritz ar putea chiar candida, teoretic, la președinția României”. Cu alte cuvinte — chiar dacă pierde mandatul de primar, cariera sa politică ar putea, „paradoxal”, să capete un nou impuls.

Planul A, Planul B și victimizarea ca strategie

Conform analizei citate, dacă „Planul A” — narativul primarului de succes reales de două ori consecutiv prin vot uninominal — se erodează, există un „Plan B” construit pe mitul integrității asediate: germanul care asanează mlaștina corupției românești. Autorul textului notează că, în politică, victimizarea gestionată corect poate aduce beneficii electorale de până la 10%, iar obiectivul ar fi ca Fritz să ajungă în turul doi împotriva unui candidat suveranist, mizând pe polarizarea electoratului „reformist” într-un context în care încrederea în Nicușor Dan este, conform sondajelor citate, la jumătate din nivelul avut de predecesorii săi după un an de mandat.

Nu lipsește din context nici rolul postului Deutsche Welle, finanțat de statul german, acuzat în text că ar fi construit o campanie susținută de critică la adresa lui Nicușor Dan, mai ales pe politica externă — mutare interpretată ca o încercare de a redirecționa electoratul „reformist” dinspre actualul președinte spre Fritz.

Presa germană și umbra serviciilor secrete — ce arată dosarele

Autorul își sprijină teoria pe un caz documentat: jurnalistul german Udo Ulfkotte, decedat de infarct la 57 de ani, la trei ani după ce a publicat volumul „Gekaufte Journalisten” („Ziariști cumpărați”), a dezvăluit mecanisme prin care politicieni, servicii de informații și marea finanță ar fi influențat presa germană, inclusiv FAZ. Ulfkotte a povestit, printre altele, cum, în perioada campaniilor electorale ale Angelei Merkel, presa germană ar fi primit indicații să evite subiecte sensibile legate de aderarea României și Bulgariei la UE.

Este de asemenea reamintit că publicațiile germane postbelice — Die Zeit, Der Spiegel, casa Axel Springer — au apărut inițial doar cu autorizație de la comandamentul aliat de ocupație, verificările de securitate fiind făcute de CIA, iar ulterior de „Organizația Gehlen”, precursoarea BND. Documente declasificate ale unei comisii independente de istoriciarhivare a activității BND ar confirma o relație de colaborare între presa germană, inclusiv FAZ, și serviciul de informații — de la informatori printre jurnaliști, până la agenți acoperiți sub identitate de corespondenți de presă.

Nimic din toate acestea nu dovedește, desigur, o operațiune activă în cazul Fritz. Dar coincidența de timing — narativul lansat de politician, amplificat instant de un ziar cu istoric documentat de proximitate față de servicii, urmat de portretizarea explicită drept candidat prezidențial — este genul de secvență pe care presa mainstream tinde să o treacă sub tăcere, deși ea singură ar merita o investigație separată.

Un progres real, fără teorii: aprobarea unui medicament pentru cancerul pancreatic

Departe de jocurile de culise politice, o veste verificabilă și fără ambiguități vine din domeniul medical. Administrația americană pentru Alimente și Medicamente (FDA) a aprobat un medicament numit daraxonrasib, comercializat sub numele Rasonque de compania Revolution Medicines, pentru tratamentul cancerului pancreatic avansat — una dintre cele mai letale forme de cancer.

Medicamentul blochează o proteină mutantă implicată în peste 90% dintre cazurile de cancer pancreatic, o țintă pe care industria farmaceutică a încercat fără succes să o atace timp de decenii. Tratamentul lunar va costa aproximativ 39.800 de dolari. Într-un studiu finanțat de companie, pe 500 de pacienți cu boală metastatică ce nu mai răspundea la tratamentele anterioare, cei care au primit noul medicament au avut o supraviețuire mediană de 13,2 luni, față de 6,7 luni pentru cei tratați cu chimioterapie clasică, cu mai puține efecte secundare severe.

„Este una dintre cele mai așteptate aprobări la care mă pot gândi”, a declarat dr. Andrew Coveler, de la Fred Hutch Cancer Center, citat în presa americană. FDA a aprobat medicamentul cu peste șase luni înainte de termenul stabilit inițial, iar comisarul interimar al agenției, Kyle Diamantas, a spus că „este datoria noastră fundamentală să le oferim pacienților tratamente curative și terapii relevante cât mai repede posibil”. Interesul public pentru substanță a crescut și după ce fostul senator republican Ben Sasse a povestit, la emisiunea „60 Minutes”, că durerile i s-au redus de când o ia.

American Cancer Society estimează circa 67.000 de cazuri noi de cancer pancreatic în SUA anul acesta și peste 52.000 de decese, rata de supraviețuire la cinci ani fiind de doar 13%. Medicii speră ca succesul acestei abordări să deschidă calea către tratamente similare pentru alte forme de cancer greu de atacat medicamentos.

Sursă: Solid News (solidnews.ro)