Bessent pregătește arma economică: cine plătește factura?

eea ce Washingtonul prezintă drept o simplă „escaladare a sancțiunilor” împotriva Iranului ar putea fi, în realitate, prima mișcare dintr-un joc mult mai mare care vizează direct China — și, implicit, echilibrul financiar global. Secretarul Trezoreriei SUA, Scott Bessent, a anunțat vineri că Washingtonul va prezenta în curând măsuri de „izolare economică fără precedent” împotriva Iranului, avertizând că presiunea care urmează va fi „ceva nemaivăzut în istoria izolării economice a unei țări”. Declarația a venit chiar în timp ce petrolul Brent încheia săptămâna aproape de 88,50 dolari pe baril, cu piețele în așteptarea detaliilor.

Întrebarea pe care nimeni din presa mainstream nu pare să o pună cu voce tare este: ce înseamnă, mai exact, „nemaivăzut”? Derek Holt, șeful diviziei de Capital Markets Economics de la Scotiabank Toronto, a oferit clienților o analiză care merge dincolo de comunicatul oficial și schițează un scenariu în care Bessent ar putea lovi nu doar tancurile petroliere „fantomă” și rafinăriile iraniene, ci întreaga rețea financiară care susține exporturile de petrol ale Teheranului — iar aici intră în discuție, inevitabil, China.

Ținta reală: Beijingul, nu doar Teheranul

Potrivit lui Holt, opțiunile aflate pe masă includ sancționarea băncilor chinezești mari — nu doar entitățile mici deja vizate în aprilie prin sancțiunile asupra rafinăriilor chinezești de tip „teapot” — ci și blocarea accesului acestora la sistemul financiar american și global. O astfel de mișcare ar împinge China și mai departe de sistemul SWIFT și ar bloca accesul la piețele de finanțare în dolari. Cine beneficiază de o asemenea escaladare? Cu siguranță nu economia globală, aflată deja sub presiune inflaționistă.

Coincidență sau nu, acest tip de presiune vine chiar înaintea unei întâlniri planificate între președinții Trump și Xi Jinping — cronologie care ridică, cel puțin, semne de întrebare despre miza reală a acestor anunțuri. China cumpără peste 90% din exporturile de petrol ale Iranului, ceea ce o face automat ținta principală a oricărei tentative de a tăia veniturile energetice ale Teheranului.

Ce alte instrumente sunt vehiculate

Analiza Scotiabank mai enumeră extinderea sancțiunilor asupra oricărei entități globale implicate în cumpărarea, finanțarea, asigurarea sau transportul petrolului iranian — bănci, case de schimb valutar, comercianți de mărfuri, companii de shipping. Sunt vizate direct și state din Golf cu o poziție ambiguă, precum Dubai, descris de Holt ca având „un picior înăuntru și unul afară” din acest război economic, continuând să faciliteze tranzacții iraniene în timp ce își cultivă ambițiile de centru financiar global.

Pe lista de opțiuni mai apar înghețarea activelor iraniene în criptomonede, aur, imobiliare și conturi externe, precum și sancționarea porturilor străine care facilitează comerțul cu nave ce au tranzitat porturi iraniene. Ce nu se menționează explicit în comunicatele oficiale este cât de greu va fi, practic, să separe aceste măsuri de efectele lor colaterale asupra sistemului financiar global.

Riscul care nu apare în discursurile oficiale

Holt este sceptic în privința eficienței reale a planului: „Iran știe ce înseamnă suferința. Iranul e obișnuit să fie un paria. Iranul are încă prieteni în locuri joase. Iranul are propriile sale mijloace de escaladare, inclusiv dezlănțuirea unei terori de nedescris”, notează el, adăugând că un blocaj total al finanțării în dolari ar putea destabiliza jucători majori din sistemul financiar internațional, cu efecte de propagare greu de anticipat printr-o rețea complicată de conexiuni.

Concluzia analistului este cel puțin la fel de interesantă ca planul în sine: „SUA înțeleg în sfârșit că nu-și pot cumpăra victoria împotriva Iranului doar prin bombardamente”. Rămâne de văzut dacă Washingtonul înțelege și limitele — și riscurile — unei escaladări economice la scară globală, într-un război pe care SUA și Israel l-au început, potrivit acestei analize, „fără prea multă gândire, fără strategie și fără un plan de retragere”, fără consultarea Congresului sau a aliaților.

Context extins: eliminarea petrolului iranian ieftin de pe piața globală ar putea, la rândul ei, să tensioneze și mai mult ofertele de Brent și WTI, deja ridicate — o factură pe care, în cele din urmă, tot consumatorul obișnuit o va plăti, indiferent de continentul pe care trăiește.

Sursă: ZeroHedge News (zerohedge.com)