Arsenal de rachete SUA epuizat: ce nu spune Pentagonul

eea ce Pentagonul prezintă drept o campanie militară de succes împotriva Iranului ascunde de fapt un adevăr incomod: SUA au consumat aproape tot stocul de rachete de precizie cu rază lungă, iar acest gol strategic ar putea explica mult mai bine deciziile recente de la Washington decât orice discurs oficial despre "deterență".

Potrivit unei anchete Reuters publicate marți, forțele americane "au consumat practic în totalitate" rachetele de precizie cu rază lungă pe care le aveau, atât în războiul cu Iranul, cât și în campania anterioară, mai intensă, Operation Epic Fury, dusă alături de Israel. Surse citate de agenție vorbesc despre "îngrijorări serioase legate de capacitatea de pregătire a armatei pentru viitoare conflicte" — o formulare diplomatică pentru ceva mult mai simplu: America a rămas fără muniție cheie.

Sistemele critice, la limită

Este vorba în special despre sistemele ATACMS (Army Tactical Missile Systems) și PrSM (Precision Strike Missile), despre care sursele spun că sunt la un nivel critic de scăzut. "Washington a folosit practic toate aceste arme", au declarat doi surse pentru Reuters — asta după ce mai multe rapoarte de presă și studii ale think-tank-urilor trăgeau deja semnale de alarmă cu privire la epuizarea rachetelor, atât din cauza războiului cu Iranul, cât și a anilor de livrări către Ucraina. Nici stocurile de rachete de apărare Patriot nu stau mai bine — o problemă recurentă în ultima perioadă.

Un singur proiectil ATACMS costă aproximativ un milion de dolari, iar producția de înlocuire este lentă și costisitoare. Ce nu se menționează suficient în rapoartele oficiale este consecința practică imediată: dacă bombardamentele intense asupra Iranului se reiau, SUA ar fi forțate să recurgă la bombardamente aeriene cu pilot uman — mult mai riscante — în locul loviturilor de precizie de la distanță sigură, oferite până acum de sistemele terestre.

Cine beneficiază de o Americă mai puțin înarmată?

Există și o a doua consecință, mai puțin discutată public: "Pe măsură ce războiul se prelungește, trei persoane familiarizate cu situația și-au exprimat îngrijorarea că scăderea rezervelor de rachete ar putea limita capacitatea SUA de a descuraja adversari precum Rusia și China", se arată în raportul Reuters. O a patra sursă a precizat că Comandamentul Central (CENTCOM), care coordonează forțele americane din Orientul Mijlociu, a epuizat aproape complet rachetele terestre avute înainte de război, dar a reușit să se realimenteze din rezervele militare americane din alte părți ale lumii.

Președintele Trump a răspuns acestor rapoarte tot mai insistente, afirmând că "firmele noastre de apărare produc, în acest moment, mai multă muniție decât au produs vreodată, în plus față de extinderea fabricilor și echipamentelor la niveluri record". Secretarul pentru Război, Pete Hegseth, a negat public informația, calificând-o drept știre falsă. "Acel banner NU ESTE ADEVĂRAT, CNN. Rușine să vă fie", a scris Hegseth pe X, referindu-se la un banner CNN care anunța: "Surse: SUA au folosit aproape 80% din interceptoarele-cheie de rachete în războiul cu Iranul, comandanți de top avertizează că stocurile sunt periculos de scăzute".

Cronologia care ridică semne de întrebare

Coincidență sau nu, raportul Reuters a declanșat speculații conform cărora renunțarea lui Trump, în weekendul trecut, la planurile de lovituri "mai dure" împotriva Iranului ar putea avea legătură directă cu avertismentele Pentagonului privind epuizarea rezervelor. Dacă armata americană nu mai are cu ce să lovească precis și de la distanță, orice escaladare devine brusc mult mai riscantă — și mult mai puțin probabilă, indiferent de retorica publică.

Criticii deciziei inițiale de a intra în acest război avertizaseră exact asupra acestui scenariu: epuizarea stocurilor Pentagonului. Aceștia susțin că războiul este, de fapt, opusul principiului "America First" și că miza reală este protejarea Israelului, nu neapărat securitatea și interesele americane. Context extins care nu poate fi ignorat: acest tipar — angajament militar american masiv în sprijinul unui aliat regional, cu costuri disproporționate pentru contribuabilul american — nu este nou în istoria post-1990 a intervențiilor din Orientul Mijlociu, iar de fiecare dată întrebarea "cine beneficiază, de fapt?" a rămas fără un răspuns oficial clar.

Realitatea de pe teren arată că, în primele zile ale Operation Epic Fury, SUA au fost surprinse de intensitatea ripostei iraniene. Cel puțin 13 baze americane din regiune au fost lovite și avariate doar în primele săptămâni ale conflictului, iar forțele americane din zonele de linie întâi ale Golfului au fost nevoite să se retragă, în timp ce site-urile energetice din regiune au suferit daune de miliarde de dolari.

Sursă: ZeroHedge News (zerohedge.com)