ADNOC pompează petrol prin Hormuz: cine plătește tăcerea OPEC?

n timp ce lumea rămâne cu ochii pe criza din Strâmtoarea Hormuz, Emiratele Arabe Unite fac exact opusul a ceea ce te-ai aștepta de la un producător aflat lângă o zonă de conflict: pompează și vând tot mai mult petrol, fără oprire, ca și cum blocada nici n-ar exista. Compania națională de petrol a Abu Dhabi-ului, ADNOC, a emis cea de-a noua licitație spot de crude oil din iunie încoace, oferind cumpărătorilor loturi din câmpurile Upper Zakum, Umm Lulu și Das, pentru livrări în octombrie și noiembrie, potrivit unor surse din industrie citate de Reuters.

Ceea ce nu se spune suficient de apăsat în rapoartele oficiale este viteza și amploarea acestor tranzacții: în cele opt licitații spot precedente din această vară, ADNOC ar fi vândut deja peste 100 de milioane de barili de petrol. Cronologia ridică întrebări firești — cum reușește un stat din vecinătatea imediată a unei crize navale majore să-și mărească exporturile tocmai acum, în loc să le reducă din prudență?

Rute ocolitoare și tancuri „în mod întunecat”

La fel ca în licitațiile anterioare, cea de-a noua ofertă permite cumpărătorilor să preia marfa pe bază free-on-board din depozitele de la Fujairah, din Zirku sau din Insula Das, sau să realizeze transferuri de la navă la navă (ship-to-ship) în zona Fujairah-Sohar, aflată în afara Strâmtorii Hormuz — exact zona concepută să evite punctul cel mai vulnerabil al rutei.

UAE a reușit să-și readucă exporturile de petrol la nivelurile dinaintea crizei încă din iunie, continuând să împingă cantități uriașe de crude prin și dincolo de Hormuz. Se estimează că țara a produs 4,1 milioane de barili pe zi în iunie — cel mai mare volum din istoria sa. Nu întâmplător, aceste cifre-record apar la doar câteva luni după ce UAE a părăsit oficial OPEC, la 1 mai — o mișcare care, coincidență sau nu, i-a oferit exact libertatea de a-și crește producția fără constrângerile cotelor impuse de cartel.

Cine beneficiază de blocaj?

Emiratele au găsit, se pare, mai multe soluții de ocolire a blocajului din Hormuz: transportă petrolul prin strâmtoare doar pentru a-l încărca ulterior pe nave mai mari aflate deja în afara zonei de risc, folosesc la capacitate maximă conducta terestră care leagă vestul de estul țării — evitând complet strâmtoarea — și, nu în ultimul rând, recurg la nave care navighează „în mod întunecat”, adică fără transponder activ, o practică asociată de obicei cu eludarea sancțiunilor sau a supravegherii internaționale.

Într-un context geopolitic în care fiecare baril devine o piesă de negociere, iar puterile occidentale mizează pe stabilitatea aprovizionării din Golf pentru a ține sub control inflația energetică globală, întrebarea rămâne deschisă: cine are cu adevărat interesul ca lumea să creadă că Hormuz e „blocat”, în timp ce fluxul de petrol continuă nestingherit pe rute alternative bine puse la punct dinainte?

Sursă: ZeroHedge News (zerohedge.com)