Acordul nuclear SUA-Paraguay: ce nu se spune despre momentul ales

ntr-o mișcare prezentată oficial drept simplă cooperare tehnică, Statele Unite și Paraguay au semnat marți un memorandum de înțelegere privind cooperarea strategică în domeniul nuclear civil — dar cronologia și alegerea partenerului ridică întrebări pe care comunicatele diplomatice nu le abordează.

Secretarul de stat american Marco Rubio a semnat documentul alături de partea paraguayană, într-un gest catalogat drept „strategic” chiar de textul acordului. Detaliile tehnice rămân, ca de obicei în aceste cazuri, vagi: nu se precizează public ce infrastructură concretă va fi construită, cu ce finanțare și în ce termen.

Cine beneficiază de fapt?

Ceea ce nu se menționează în comunicatele oficiale este contextul mai larg în care are loc acest acord: America Latină a devenit în ultimii ani teren de competiție directă între Washington și Beijing pentru influență economică și resurse strategice, de la litiu la uraniu. Paraguay este, nu întâmplător, una dintre puținele țări din regiune care încă mai recunoaște oficial Taiwan, în locul Chinei continentale — o poziție diplomatică rară în America de Sud, unde marea majoritate a statelor au trecut de partea Beijingului.

Coincidență sau nu, un acord de cooperare nucleară „civilă” cu un aliat regional atât de izolat diplomatic de China nu poate fi disociat de bătălia mai amplă pentru sfere de influență pe continent. Cine beneficiază de o astfel de alianță tehnologică? Pe termen scurt, Paraguay obține acces la know-how american și, implicit, un statut simbolic de partener privilegiat al Washingtonului. Pe termen lung, SUA își consolidează o poziție într-o regiune unde influența chineză a crescut constant prin investiții în infrastructură și minerit.

Ce nu ni se spune

Documentul semnat marți nu a fost făcut public în detaliu, iar presa americană — inclusiv sursele care au raportat inițial știrea — s-a limitat la a confirma semnarea, fără a intra în detalii despre clauzele tehnice sau despre eventualele contrapartide cerute de la Asunción. Absența transparenței în astfel de acorduri „strategice” este, de altfel, o constantă a diplomației nucleare, indiferent de actorii implicați.

Rămâne de văzut dacă acest memorandum va fi urmat de investiții concrete sau dacă va rămâne, ca multe alte acorduri similare semnate în regiune în ultimii ani, mai degrabă un gest geopolitic decât un proiect industrial real.

Sursă: Breitbart News (breitbart.com)