Troița legionară sau artă creștină: cine a câștigat de pe urma dosarului

n sculptor din Legiunea Străină primește cel mai blând verdict posibil pentru o troiță acuzată de „simbolism legionar” — avertisment, nu condamnare — iar întrebarea pe care puțini o pun cu voce tare este: cum a ajuns o cruce din lemn dintr-o comună obscură din Călărași să fie instrumentul unui dosar penal de proporții naționale?

Ce a decis instanța

Judecătoria Oltenița i-a aplicat lui Eugen Sechila sancțiunea cea mai ușoară prevăzută de Codul penal — avertismentul. Motivele invocate de magistrat sunt, în sine, revelatoare: „periculozitate redusă a inculpatului” și „expunere publică minimă” a troiței. Cu alte cuvinte, instanța a constatat că fapta există și constituie infracțiune, dar a apreciat că nu merită o pedeapsă mai severă. O concluzie care ridică semne de întrebare în ambele direcții: dacă pericolul era atât de redus, de ce a intervenit Parchetul General?

Apărarea: artă, nu propagandă

În fața instanței, Sechila a susținut că a sculptat troița în calitate de artist, în comuna Radovanu, județul Călărași, cu acordul autorităților locale, în memoria unui tânăr decedat din comună. El a arătat că simbolul de la baza troiței reprezintă crucea tridimensională — lungimi, înălțimi, adâncimi și profunzimi — și că, deși știa că figura poate fi asociată cu un însemn legionar, o considera în primul rând un simbol religios. Sechila a precizat că nu a promovat troița și că expunerea ei pe rețelele de socializare nu a fost intenția sa.

Un martor declarat doctor în etnologie în cadrul Academiei Române a susținut că simbolul respectiv nu este legionar, ci „tradițional creștin, prezent de cel puțin 8.000 de ani în cultura noastră”, adăugând că scopul său era „punerea celui decedat și a celor dragi sub ocrotirea Sfintei Treimi”. Instanța a reținut și că Sechila a prezentat broșuri cu lucrările sale, confirmând calitatea sa de sculptor.

Ce nu se menționează în rapoartele oficiale

Ceea ce nu apare în comunicatele oficiale este contextul în care acest dosar a luat naștere. Eugen Sechila a fost trimis în judecată de Parchetul General în luna martie, după ce o parte a presei l-a prezentat drept „asociat” sau „aghiotant” al lui Călin Georgescu, ba chiar ca personaj cheie într-o presupusă „lovitură de stat legionară”. Cronologia ridică întrebări: dosarul apare în plină perioadă de efervescență electorală post-anulare, când narativa „pericolului legionar” era intens vehiculată în spațiul public. Coincidență sau nu, tot ce a găsit procuratura în urma anchetei a fost o troiță amplasată într-o comună cu o vizibilitate minimă.

Contextul mai larg merită menționat: în Europa ultimilor ani, simbolistica religioasă tradițională și identitară a devenit un câmp de bătălie juridică și culturală. De la cruci în spații publice în Germania la dispute similare în Franța și Polonia, granița dintre artă, religie și simbolism politic este tot mai greu de trasat — și tot mai ușor de instrumentalizat. Cine beneficiază de această ambiguitate?

Vânătoarea de simboluri

Magistratul a respins ideea că troița a fost ridicată exclusiv în scopuri artistice, pe baza probelor care arată că aceasta comemora un tânăr decedat — deși instanța a recunoscut explicit calitatea de artist a inculpatului. Paradoxul este evident: un om este trimis în judecată de Parchetul General pentru o cruce funerară dintr-un sat, iar la final primește un avertisment. Întrebarea pe care sistemul preferă să nu și-o pună: ce s-ar fi întâmplat dacă presa nu ar fi amplificat povestea în cheie „legionară”?

Sursă: R3media (r3media.ro)